Ce au nevoie fiicele să audă de la tații lor

Susținerea unui tată sau lipsa ei va influența fiecare aspect al vieții unei fete, va influența chiar și alegerea viitorului partener de viață.

Există un loc în sufletul feminin rezervat pentru tată sau pentru o figură paternă, care va tânji întotdeauna după afirmare. Nu toate fetele și femeile sunt la fel, bineînțeles, însă aproape fiecare fetiță își dorește o relație strânsă cu cel mai important bărbat din viața ei. Îl va adora  dacă o va iubi și proteja și dacă va găsi siguranță și căldură în brațele lui. Va simți lucrul acesta toată viața ei, dacă el nu o va dezamăgi, până ce unul dintre ei moare. Va avea tendința să îi vadă pe toți bărbații prin prisma acestei relații. Dacă tatăl o respinge și ignoră sau – mai rău – o abuzează și abandonează, dorul din interiorul ei va deveni și mai intens, chiar dacă este adesea pătat de resentimente și mânie.

Lăsați-mă să subliniez un lucru, chiar dacă nu este plăcut pentru toată lumea: mamele nu pot umple golul destinat tatălui. Pot și trebuie să îndeplinească nevoile fetelor de dragoste și adorație și au propriul spațiu în inima fiicelor lor. O fetiță lipsită de dragostea mamei este o priveliște tristă și nu doresc să minimalizez rolul maternal în niciun fel. Însă mamele nu pot fi tați și tații nu pot fi mame. Din această cauză pledoariile actuale pentru căsătoriile între persoane de același sex și adopțiile de către cuplurile homosexuale sunt în contradicție cu binele suprem al copilului.

Unele fete vor face tot posibilul pentru a avea o relație apropiată cu tatăl lor. Un bărbat mi-a povestit odată cum și-a dus fiul adolescent la o întâlnire cu prietena lui de 13 ani. Când au ajuns, o adolescentă, îmbrăcată foarte indecent, a ieșit din casă. Avea ciorapi plasă și o rochie transparentă care nu ascundea nimic. Tatăl ei era la poartă când ea a trecut pe lângă el. Și-a ridicat privirea și a spus: “Să ai un timp plăcut”.

După ce tânăra a intrat în mașină, a explicat printre lacrimi că își luase rochia respectivă pentru a vedea dacă tatălui ei îi pasă destul de ea pentru a o împiedica să o poarte. Nu i-a păsat. Acesta fusese un test pentru dragostea și grija lui față de ea, test pe care nu-l trecuse. Când au ajuns la destinație, tânăra și-a schimbat hainele.

Ajung astfel la o întrebare fundamentală: de ce au fetele și femeile o nevoie atât de intensă de aprobarea tatălui lor și de ce rănile cauzate de abandon sau respingere au reverberații de-a lungul întregii vieți? Un motiv al acestei dureri interioare este datorat modului în care o fiică capătă încredere și un sentiment de valoare: prin relația cu tatăl ei. Ceea ce el crede despre ea și felul în care își exprimă afecțiune este o sursă centrală a felului în care ea își percepe valoarea ca ființă umană. De asemenea, îi influențează feminitatea și o învață cum să relaționeze cu băieții și cu bărbații. Având în vedere rolul vital al acestei relații în dezvoltarea fetelor, este o tragedie că 34% dintre acești copii prețioși se nasc în familii în care tatăl este absent. Sunt lipsiți de sprijinul și influența acestuia încă din momentul nașterii!

Norman Wright, consilier și autor, vorbește despre sentimentul de identitate al femeii în cartea sa “Always Daddy’s Girl”. El face următoarea afirmație, adresată cititoarelor: “Relația ta cu tatăl tău a fost interacțiunea critică inițială cu genul masculin. El a fost primul bărbat a cărui atenție ai vrut să o primești. El a fost primul bărbat care te-a alintat și sărutat, primul bărbat care te-a prețuit ca pe cea mai specială fată dintre toate. Toate aceste experiențe cu tatăl tău au fost vitale pentru cultivarea elementului care te diferențiază de el și de toți ceilalți bărbați: feminitatea ta. Atenția servilă a unui tată pentru fiica lui o pregătește pentru rolul feminin de iubită, logodnică și soție.

Dacă a fost ceva ce a lipsit din relația ta cu tatăl tău când erai copil, dezvoltarea feminității tale a avut cel mai mult de suferit. De ce? Fetiță fiind, natura ta exprimă toți mugurii trăsăturilor genului feminin. Dacă tatăl tău era emoțional și fizic absent, dur, mânios sau te-a respins, în mod inconștient corelai dezaprobarea sa cu feminitatea ta. Nu ai avut capacitatea intelectuală de a înțelege respingerea, nici nu ai avut structura interioară de apărare necesară pentru a te proteja împotriva respingerii. În mod naiv, pur și simplu ai dedus: “Aș vrea ca tati să mă placă. Lui tati nu-i place cum sunt. Mă voi schimba pentru ca tati să mă placă.”

Când un tată nu prețuiește sau nu reacționează la feminitatea fiicei sale, dezvoltarea ei este întârziată. Când o fetiță nu-l cunoaște pe tatăl ei ca fiind fermecat de ea, este incompletă. Este lăsată să-și descopere singură feminitatea, adeseori cu consecințe tragice în relația ei cu bărbații.

Analiza pătrunzătoare a lui Wright ne explică de ce unele femei tinere sunt atât de copleșite de emoții când se gândesc la respingerea pe care au simțit-o din partea tatălui lor. Înțelegem de ce o remarcă negativă trecătoare făcută de tatăl lor cu ani în urmă încă răsună în inima fiicei. Ar trebui să le spună taților din ziua de azi lucruri profunde despre fetițele lor vulnerabile.

Vă rog să înțelegeți că scopul meu nu este de a descuraja și discredita eforturile bărbaților de a împlini nevoile copiilor lor. Majoritatea sunt dedicați trup și suflet familiilor lor și își doresc să fie tați buni. Cu toate acestea, ritmul alert al vieții și presiunea de la locul de muncă ne împiedică să ne amintim ce contează cu adevărat în ansamblul vieții. John Lennon a scris într-unul din cântecele lui finale următorul vers: “Viața este ceea ce ți se întâmplă când ești ocupat făcându-ți alte planuri”. Nu a știut Lennon că va avea doar câteva zile de trăit.

Dr. James Dobson, drjamesdobson.org

Sursa foto: Photo by Bermix Studio on Unsplash