Niciun document din istoria omenirii nu a schimbat lumea în bine așa cum au făcut-o Cele Zece Porunci. Civilizația apuseană, cea care, printre alte realizări unice, a dezvoltat drepturile universale ale omului, o obținut egalitatea femeii, a pus capăt sclaviei și a creat democrația parlamentară, nu s-ar fi dezvoltat în absența Decalogului. După cum veți vedea când va fi explicată fiecare poruncă în parte, ele sunt la fel de relevante astăzi cum au fost cu peste trei mii de ani în urmă. De fapt, sunt atât de relevante încât Cele Zece Porunci sunt încă necesare pentru ca lumea noastră să fie mai bună, lipsită de tiranie și cruzime.
Imaginați-vă pentru o clipă o lume în care nu există crime sau furturi. Într-o astfel de lume nu ar fi nevoie de armate, poliție sau arme. Bărbații, femeile și copiii ar putea merge oriunde, la orice oră din zi sau din noapte, fără să se teamă că vor fi uciși sau tâlhăriți. Imaginați-vă o lume în care nimeni nu ar pofti ce este al vecinului, o lume în care copiii și-ar cinsti părinții și în care fiecare familie ar înflori, o lume în care oamenii ar respecta porunca de a nu minți. Rețeta pentru o lume bună este inclusă în aceste zece porunci sublime. Există însă un element esențial: Cele Zece Porunci se clădesc pe convingerea că ele au fost date de o Autoritate mai înaltă decât orice om, împărat sau guvernare. De aceea propoziția premergătoare lor spune: “Dumnezeu a rostit aceste cuvinte.”
Vedeți, dacă poruncile amintite, oricât de mărețe sunt ele, ar fi fost date de vreo autoritate omenească, atunci orice om ar putea spune: “Cine este acest Moise, cine este acest rege sau această regină, cine este acest guvern să îmi spună mie cum să mă port?” De ce este, deci, Dumnezeu indispensabil Celor Zece Porunci? Fiindcă, pentru a explica lucrurile cât mai direct posibil, dacă nu Dumnezeu declară că uciderea este greșită, atunci ea nu este greșită. Da, cele spuse anterior li se par multor oameni astăzi de neînțeles, ba chiar absurde. Unii dintre voi gândesc: “Oare tipul ăsta vrea să spună că nu poți fi un om bun dacă nu crezi în Dumnezeu?”
Dați-mi voie să răspund cât mai clar cu putință: eu nu spun așa ceva. Bineînțeles că sunt oameni buni care nu cred în Dumnezeu, după cum sunt și oameni răi care cred. Și mulți dintre voi zic: “Eu cred că uciderea este greșită. Nu am nevoie de Dumnezeu să îmi spună asta.” Răspunsul acesta este doar pe jumătate adevărat. Nu am nicio îndoială că, dacă sunteți atei și voi spuneți că voi considerați că uciderea e greșită, e adevărat că o considerați greșită. Însă, nu va supărați, tot aveți nevoie ca Dumnezeu să vă spună acest lucru. Noi toți avem nevoie ca El să ne-o spună. Bunăoară, chiar dacă ați ajunge de unii singuri la concluzia că uciderea este greșită, fără să vă fi spus Dumnezeu și Cele Zece Porunci, cum știți că este greșită? Nu întreb cum credeți că e greșită, ci cum știți că e greșită? Adevărul e că nu aveți cum. Fiindcă, fără Dumnezeu, binele și răul nu sunt decât niște convingeri personale. Eu pot crede că furtul din magazine nu constituie o problemă, pe când voi puteți fi de altă părere. Dacă nu există Dumnezeu, tot ce ține de domeniul moral este doar o opinie și o convingere. Practic orice filozof ateu recunoaște acest fapt.
O altă problemă a concepției cală nu aveți nevoie de Dumnezeu pentru a crede că uciderea e greșită stă în aceea că o mulțime de oameni nu împărtășesc această perspectivă. Nici nu e nevoie să ne întoarcem prea mult în istorie pentru a o dovedi. În secolul al XX-lea, milioane de oameni din societățile comuniste și dintre cei care au trăit sub regimul nazist au ucis aproximativ o sută de milioane de oameni, număr în care nu e inclus nici măcar un singur soldat doborât pe câmpul de luptă.
Așadar, nu fiți prea încrezători cu privire la abilitatea oamenilor de a distinge binele de rău în absența unei Autorități mai înalte. Este foarte ușor să ne lăsăm influențați de o guvernare, de un demagog sau de un ideolog, ori să ne spunem că răul pe care îl facem nu e cu adevărat rău. Și chiar dacă vă dați seama singuri ce e bine și ce e rău, Dumnezeu tot rămâne necesar. Oamenii care cunosc diferența dintre bine și rău aleg mereu răul. Știți de ce? Fiindcă pot. Și pot pentru că își spun ca nu-i vede nimeni. Însă dacă recunoașteți că Dumnezeu este autorul legii morale, credeți și că El vă vede întotdeauna.
Așadar, chiar dacă ați fi atei, v-ați dori ca oamenii să trăiască respectând prevederile Celor Zece Porunci. Până și un ateu trebuie să recunoască următorul fapt: cu cât sunt mai mulți cei care cred că Dumnezeu ne-a dat poruncile (motiv pentru care ele nu sunt doar o opinie), cu atât lumea va fi mai bună.
De trei mii de ani încoace, nimeni nu a oferit un sistem mai bun decât Cele Zece Porunci, care Îl au pe Dumnezeu în centru, pentru a face lumea mai bună. Și nici nu va găsi cineva vreodată un altul.
Dennis Prager, Cele Zece Porunci
Sursa foto: Levi Meir Clancy on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter