Privește-ți copiii prin ochii lui Dumnezeu

Desfășurarea acțiunii biblice poate fi împărțită în patru mari capitole: creația, căderea, răscumpăratea și actul final. Aceste capitole ne învață câteva lucruri importante despre copii.

1. Dumnezeu a creat copiii pentru Sine

Copiii sunt făpturi minunate (Psalmul 139:14). Viețile lor sunt impregnate de gloria unui Univers care reflectă frumusețea lui Dumnezeu, sunt înzestrați cu imaginație și abilitate de a gândi și cunoaște. Viața unui copil are valoare intrinsecă, deoarece este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:26-27). Sunt creați pentru a se închina. Încă din copilărie, fiecare om simte nevoia de a aduce laudă. Dorința noastra, a creștinilor, este de a crește o generație care să fie uimită de Dumnezeu, fascinată de lumea creată și lucrările Lui, vorbind despre acestea unul cu altul (Psalmul 145:3-7).

2. Copiii noștri sunt născuți în păcat și păcătoși

Copiii noștri moștenesc o lume mutilată de păcat, abuzuri, suferință și moarte și simt această durere. Robert Plummer scrie: “Uneori, oamenii spun că provin din familii disfuncționale. Realitatea este că, datorită păcatului, toți suntem <<disfuncționali>> în profunzime.”

Copiii sunt daruri glorioase și frumoase ale lui Dumnezeu, și totuși, în fiecare copil, în spatele drăgălășeniei există o inimă păcătoasă care este îndreptată către fărădelege încă din momentul concepției. Fiecare copil este păcătos. Poate fi un concept dificil de digerat, mai ales în zilele noastre când părinții sunt copleșiți de sfaturile cărților de parenting care susțin că copiii sunt buni, de fapt, iar răbufnirile exterioare nu sunt dovada unei naturi păcătoase, ci o manifestare a sinelui. Charles Spurgeon spune: “Nu flata copilul cu povești înșelătoare despre cum că natura lui este bună și trebuie să se dezvolte. Spune-i că trebuie să se nască din nou. Nu-i susține himera propriei inocențe, ci arată-i păcatul. Amintește-i de păcatele copilăriei la care este predispus și roagă Duhul Sfânt să lucreze pocăință în inima și conștiința lui.”

Amintește-ți ce spune Pavel în Romani 3:23: “Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” Gândește-te la felul în care reacționează copiii cand sunt chemați de la joacă la culcare. Inima copilului este un câmp de luptă. Da, copiii au nevoie de mângâiere, grijă și atenție. Însă au nevoie și de o corectare a comportamentului, deoarece doar cand își dau seama de gravitatea păcatului lor își vor vedea nevoia de salvare. Spurgeon ne învață: “Nu ezitați în a-i arăta copilului starea căzută în care se află – este singurul mod în care va dori salvarea.”

3. Mântuirea copiilor vine prin Isus Cristos

Amintiți-vă ce a spus Isus: “Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.” (Matei 19:24). Isus își ceartă ucenicii care ar fi ținut copiii la distanță; acest lucru ar trebui să ne slujească drept model pentru a include copiii în viața comunității bisericești. Trebuie să îi chemăm la credință chiar și pe cei mai mici. Trebuie să îi ajutăm să vadă că Cristos este singura lor speranță. Copiii au nevoie de ajutor pentru a privi la salvarea oferită de Isus.

Salvarea nu constă în ceea ce facem noi, ci în ceea ce a făcut Cristos. Dacă le spunem copiilor doar ceea ce ar trebui să facă, riscăm să îi descurajăm. Când un copil devine conștient de păcatul său, poate deveni introspectiv și îngrijorat: “Am facut destule? Dacă am mințit înseamnă că nu Îl iubesc pe Isus?”. Ceea ce a făcut Isus este cel mai important lucru – cu mult mai important decât ceea ce am putea face noi. El e Cel care ne salvează, nu ne salvăm singuri. Trebuie să le explicăm Evanghelia care ne spune că iertarea nu e meritată, ci vine prin moartea substitutivă a lui Isus. 

4. În eternitate, copiii vor sta alături de noi, ca frați și surori în Cristos.

Când vom fi în slavă, relația care va rezista tranziției în eternitate va fi cea cu Salvatorul nostru (Matei 22:30). A fi mântuit înseamnă a fi adoptat de Dumnezeu, a fi fiul Său, având o nouă identitate care transcende orice alt statut sau relație pământească. Plummer o descrie în felul următor: “Dacă copiii noștri vor fi alături de noi în eternitate, nu vor mai fi copiii noștri ci frați și surori salvați prin sângele lui Cristos.” (Apocalipsa 7:9-12).

Dacă copiii noștri vor fi frații și surorile noastre din gloria viitoare, trebuie să audă Evanghelia acum. De aceea avem nevoie să ni se reamintească de perspectiva biblică și să-i  învățăm și pe ei să se vadă pe ei înșiși prin prisma lui Dumnezeu.

Jared Kennedy, The Gospel Coalition

Sirsa foto: Photo by Helena Lopes on Unsplash