Evidențele științifice referitoare la statutul copiilor nenăscuți

Gametogeneza (procesul de formare a gameților, adică a celulelor sexuale masculine și feminine – n.t.) si fertilizarea, pe lângă dovezile biblice despre statutul copilului nenăscut, cât și dovezile științifice, indică faptul că fiecare copil aflat în pântecele mamei lui ar trebui considerat o ființă umană unică.

Dianne Irving, biochimist și biolog care predă la Universitatea din Georgetown scrie:

”Ca să o luăm de la început, din punct de vedere științific, ceva foarte radical se întâmplă în procesele gametogenezei și fertilizării – trecerea de la o parte mică a unei ființei umane (adică, un spermatozoid) și o mică parte a altei ființe umane (adică, un ovocit – ou), care pur și simplu are viață umană, la o ființă umană nouă, unică din punct de vedere genetic, individuală (ceea ce este un zigot uman embrionar unicelular). Adică, după fertilizare, părți ale două ființe umane au fost, de fapt, transformate în ceva foarte diferit de ceea ce erau înainte; au fost transformați într-o singură ființă umană întreagă. În timpul procesului de fertilizare, sperma și ovocitul încetează să mai existe ca atare și se produce o nouă ființă umană. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie reamintit faptul că fiecare tip de organism viu are un număr specific și o anumită calitate de cromozomi care sunt caracteristice fiecărui membru al unei specii. (Acest număr variază doar ușor în cazul unui organism viu.)

De exemplu, numărul caracteristic de cromozomi pentru un membru al speciei umane este de patruzeci și șase (plus sau minus în cazul persoanelor cu Sindrom Down sau Turner). Fiecare celulă somatică (sau a corpului) dintr-o ființă umană are acest număr caracteristic de cromozomi. Chiar și celulele germinale timpurii conțin patruzeci și șase de cromozomi; doar formele lor mature – gameții sexuali sau spermatozoizii și ovocitele – sunt cele care mai târziu vor conține doar douăzeci și trei de cromozomi fiecare. 

Spermatozoizii și ovocitele sunt derivate din celulele germinale primitive ale fătului în curs de dezvoltare, prin intermediul procesului cunoscut sub numele de ”gametogeneză”. Deoarece fiecare celulă germinală are în mod normal 46 de cromozomi, procesul de ”fertilizare” nu poate avea loc până când numărul total de cromozomi din fiecare celulă germinală nu este divizat în două părți. Acest lucru este necesar pentru ca, după fuziunea lor la fertilizare, să poată fi menținut numărul caracteristic de cromozomi dintr-un singur membru individual al speciei umane (46).

Pentru a vedea cu exactitate de ce un spermatozoid sau un ovocit sunt considerați ca având viață umană, dar nu a fi ființe umane vii în sine, trebuie să ne uităm la dovezile științifice de bază, implicate în procesul de gametogeneză și fertilizare. Și trebuie să luăm în considerare faptul că rezultatele gametogenezei și cele ale fertilizării sunt foarte diferite. Rezultatele gametogenezei sunt gameți sexuali maturi, cu doar 23 de cromozomi, în loc de 46 de cromozomi. Produsul feritilizării este o ființă umană vie, cu 46 de cromozomi. Gametogeneza se referă la maturizarea celulelor germinale, care rezultă în gameți. Fertilizarea se referă la crearea unei ființe umane.” 

Cu alte cuvinte, identitatea genetică distincă a copilului nenăscut arată că el sau ea este mult diferit (prin fiecare celulă a corpului!) de oricare parte a însuși corpului mamei (căci fiecare celulă a corpului mamei conține ADN-ul mamei, nu al fătului).

Alte argumente împotriva avortului

Mărturia biblică și dovezile științifice susțin cu tărie că un copil nenăscut este o persoană care ar trebui protejată de lege și că, prin urmare, avortul este greșit și nu ar trebui să fie legal. Cu toate acestea, nu toți oamenii sunt convinți de aceste argumente. Care sunt alte moduri prin care cei care acceptă individualitatea celui nenăscut pot argumenta impotriva avortului? 

1. Tratamentul unui copil după naștere

Argumentele bazate pe modul în care tratăm un copil după ce acesta se naște pot avea o forță de convingere semnificativă. De exemplu, am crede că este corect ca legile noastre să permită unui părinte să omoare un copil de un an, pur și simplu pentru că părintele nu dorește copilul sau consideră copilul o povară grea? Dacă nu, atunci, ar trebui să permitem ca o persoană nenăscută să fie ucisă?

2. Ecografiile

Tehnologia modernă cu ultrasunete oferă imagini reale ale copilului nenăscut – imagini care seamănă atât de mult cu o ființă umană reală, încât au o mare forță de convingere. Atât de mare este asemănarea cu copiii, după ce aceștia s-au născut, încât părinții și bunicii lipesc imaginile ecografice ale copiilor nenăscuti, pe frigiderele lor, cu magneți. Focus on the Family (organizație creștină care oferă consiliere familiilor – n.t.) susține că 78% dintre femeile care văd o ecografie a bebelușului lor în uter, resping avortul. Programul de ecografie ”Ecografia opțională” (program prin care se acoperă 80% din costul ecografiei – n.tr.) a avut ca rezultat salvarea a 350,000 vieți de la avort, în 2016. Datorită impactului puternic al ecografiilor, mulți susținători ai avortului încearcă să descurajeze femeile însărcinate să vadă ecografiile copilului lor. Nancy Keenan, Presedintele Ligii Pro-Alegere din America a declarat: ”Politicienii ar trebui să nu permită medicilor să facă ecografii care nu sunt necesare din punct de vedere medical și nici să forțeze o femeie să vizualizeze o ecografie, împotriva voinței ei.” Iar avocatul pro-avort William Saletan a scris în revista Slate că ”Ecografia a expus viața din uter acelora care nu dorim să vedem ce ucide avortul.”

3. Pierderea a milioane de oameni valoroși

Un alt argument împotriva avortului este pierderea incalculabilă pentru o națiune, ca număr de persoane. Au fost omorâți aproape 60 de milioane de copii (din 1973 până în prezent, în SUA). Unii dintre ei ar avea acum între 40 și 45 de ani, iar alții (aproape 1 milion) ar fi în primul lor an de viață. Mulți dintre ei ar fi fost acum oameni de știință, medici, ingineri și oameni de afaceri, artiști, electricieni, poeți, dulgheri, muzicieni, fermieri, sportivi și așa mai departe. Multe dintre acele fete ar fi acum mame care au grijă de proprii copii și mulți dintre ei ar fi tați care ar fi ajutat la creșterea propriilor copii. Toți aceștia ar fi avut o contribuție în societatea actuală, în toate domeniile vieții, dar nu au avut niciodată șansa să se nască –  nu au avut șansa de a contribui într-un mod pozitiv la ceea ce se întâmplă în lume.

4. Instinctul matern

Un ultim argument puternic este, pur și simplu, apelul la simțul instinctiv pe care o femeie însărcinată îl are – acela că ceea ce crește în pântecele ei nu este o bucată de țesut sau doar o parte a corpului ei, ci este, de fapt, o ființă – un copil. Un astfel de instinct este dat chiar și necredincioșilor, de Dumnezeu Însuși. Pentru că Biblia spune, cu privire la neamuri ”care nu au legea”, că ”lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc, sau se dezvinovățesc între ele.” (Romani, cap. 2, versetele 14-15) Acest lucru ne oferă o speranță că toate dovezile care arată individualitatea copilului nenăscut vor fi, în cele din urmă, convingătoare pentru majoritatea oamenilor care formează o societate. 

Wayne Grudem, Crossway

Sursa foto: Photo by Kelly Sikkema on Unsplash