Tot aud spunându-se celor ce doresc să se căsătorească: „Trebuie să fiți pregătiți. Vedeți și voi ce vremuri sunt. Trebuie să aveți amândoi câte-o slujbă cu minim enj’ dă milioane fiecare și apartament cu cel puțin trei camere că poate vine vreun copil. Pe deasupra, trebuie să vă cunoașteți foarte bine, să știți la ce să vă așteptați, că viața nu e ușoară, maică, așa cum credeți voi”, etc.
Realitatea e că nimeni nu poate fi pregătit pe deplin pentru viața de căsătorie. Am tot dat peste titluri de cărți de genul „Cum să fii pregătit pentru căsătorie” sau „10 sfaturi ca să fii pregătit pentru nuntă.” Da, poate unele sunt de folos, dar nimeni nu poate fi pregătit pe deplin. Nici financiar, nici în ce privește pregătirile pentru nuntă și nici în ce privește toate necunoscutele care vin după. Dar tocmai asta e frumusețea. Pășești ÎMPREUNĂ cu persoana pe care o iubești cu toată ființa pe un tărâm necunoscut.
La început veți avea senzația că pășiți pe lună. Gravitația nu e aceeași, regulile pe care le-ați văzut la alții nu par să se aplice și la voi. Greutățile vi se par fulgi. Asta până pleacă fluturașii, vin facturile, încep frustrările căutării unui loc de muncă, se termină banii de nuntă, vine ziua de chirie, vine ziua să plătești taxa de școlarizare, vreo boală sau mai știu eu ce nevoie urgentă. Te poți da cu capul de cei patru pereți ai garsonierei și poți regreta că te-ai căsătorit și să promiți că n-o vei mai face niciodată. Sau te poți liniști, rugându-te pentru soluții, discutând cu partenerul despre soluții și implorând ajutorul divin. Iar în tot acest proces să creșteți împreună.
N-am regretat niciodată că m-am căsătorit la 21 de ani înainte de a intra în anul 3 de facultate. Am fost pregătiți pentru ce ne aștepta? Sigur că nu. Cu o săptămână înainte de nuntă eram la 500 de km departe de casă, la Oradea, cu puține pregătiri de nuntă făcute. N-a fost nunta perfectă, mult visată, cu fiecare floare la locul ei, fiecare scaun nemișcat și fiecare ornament perfect așezat. Nici nu ne-a interesat asta. Nunta a trecut și a început viața de cuplu. Ceea ce a contat și contează cu adevărat.
Sunt un susținător al căsătoriei timpurii în ciuda anumitor dezavantaje. Dacă nu vă lasă părinții, dați-mi mie numărul tatălui vostru că îl conving eu 🙂 Am avut și eu apropiați care m-au susținut când argumentul tatălui meu era: prima oară să termini școala, că așa nu-ți mai stă gândul la învățat. Adevărul e că, deși a fost mai dificil, am reușit să învăț mai mult după ce m-am căsătorit decât înainte.
Veți avea la dispoziție restul vieții să vă pregătiți, să munciți, să strângeți bani, dar dacă nu vă veți căsători, ci veți amâna, nu veți mai avea tot atâta timp la dispoziție să descoperiți frumusețea vieții de cuplu în prima parte a tinereții. E o perioadă unică, o perioadă care merită trăită alături de persoana iubită.
Beni Cruceru, pentru Edictum Dei
Sursa foto: Photo by Jonathan Borba on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter