Creștinul (evanghelic) și ”iarba dracului”

”Putem să ne rugăm acum la plecare?” întreb eu.

”Stai să îmi termin pipa” îmi spune el.

Am cîțiva prieteni (doi evanghelici) care fumează. Pipă, țigări de foi sau țigări obișnuite. Ocazional (mai rar decît beau eu cafea!) sau regulat. De-a lungul anilor drumurile ni s-au întîlnit, uneori pentru cîteva ore, alteori pentru ceva mai mult timp. Ca nefumător, la a patra generație de ”pocăiți”, înțeleg destul de greu obiceiul, care mi se pare inutil cel puțin, dacă nu toxic, medical vorbind. Nu intru în retorica vizuală a pachetelor de țigări, imagistică destul de grăitoare pentru spaimele noastre biologice. Acestea par destul de convingătoare. Nu discut de ce anumite țări din lume vor să interzică consumul de tutun. Rămîn la dilemele mele destul de simplist articulate.

Mă bazez adesea pe înțelepciunea populară. Dacă nu e musai, nu o fă! Dacă bătrînii o numesc ”iarba dracului”, de ce voi fi eu mai ”luminat” să pretind că aduc o ”ardere de tot” înaintea Domnului?

Da, Dumnezeu a creat și tutunul pentru vreun scop. Nu I-a scăpat nimic. Mătușa Florica mi-a pus foaie de tutun proaspăt pe rana făcută cu secera și s-a vindecat imediat și fără cicatrice. Tutunul proaspăt are frunză mare, lipicioasă, de poți să faci un pansament foarte bun dintr-o singură foaie.

”Nu știu alții cum sînt”, vorba clasicului, dar eu mă gîndesc adesea cînd sînt în astfel de dileme la următoarul raționament.

Eram într-o tabără cu tineri mulți, vreo 350, era anul 1999. Între aceștia erau și studenți de-ai mei. După ce am mers în Sîngeorz-Băi, ”la scări” ca să vestim Evanghelia, să vorbim cu oamenii, ne-am întors frînți fizic și epuizați emoțional.

Trei dintre studenții mei au venit la mine sfioși și cuminți:

”Frate profesor, am putea și noi să avem niște activități mai … libere?”

”Da, sigur, despre ce este vorba … ”

”Păi, știți, au ezitat ei… , avem niște cărți … am dori să jucăm niște … cărți!”

Am apreciat faptul că n-au făcut-o pe ascuns și că mi-au cerut voia și sfatul și m-am prins imediat și senin în joc:

”Sigur, de ce nu!? Doar sînteți studenți la teologie, aveți voie să jucați doar două jocuri: cruce și popa-prostu!”

”Ah, frate, rîdeți de noi! Nu! Voiam și noi să jucăm un pokeraș ceva … ”

”Bine, dragilor! Așa să fie!”

”Deci ne dați voie?” au întrebat ei, vădit suprinși.

”Da, cu o singură condiție: să vă rugați înainte … și după! Să spuneți așa?

Doamne, Dumnezeule, Creatorul celor văzute și nevăzute, al copacilor din care s-au făcut aceste cărți de joc și al nostru, Tu, Cel care ne dai dreaptă vedere și înțelepciune, dă-ne, Te rugăm și în aceste momente clar viziune, inspirație și mînă bună la împărțeală ca să avem minunată părtășie cu ai noștri frați… în jocurile Faraonului (că așa le numeau bătrînii) și apoi, la final: Doamne, Păzitorule, Cel care ne-ai ajutat și în aceste ore prețioase din viețile noastre să facem toate spre Slava Ta, îți mulțumim că ne-ai binecuvîntat și cu mijloacele și cu înfăptuirea … ”

Au pufnit în rîs, un rîs care nu era neapărat rîsul lor și mi-au spus:

”Vă înțelegem… deci nu ne dați voie de fapt!”

”Vă dau voie să faceți orice, dragii mei, orice lucru în dreptul căruia puteți să vă rugați înainte și după…. Luați ca metodă de filtrare pentru toate acțiunile din viața voastră, orice ați face, chiar și cele mai intime acte, nevăzute și neștiute de nimeni și despre care nimeni n-ar afla și nici nu trebuie să afle, inclusiv cele din familie, luați acest filtru: dacă vă puteți ruga pentru ceva înainte și … după, atunci să nu aveți mustrări de conștiință. Duhul Sfînt vă va călăuzi în toate lucrurile! Duhul Sfînt și bunul simț! Că tot ce nu vine din încredințare este păcat! Dacă aveți aceste libertăți și această încredințare … ce să vă fac eu? Locul Duhului Sfînt este ocupat deja!”

N-au jucat atunci! Poate că vor mai fi jucat după aceea! Cine sînt eu să judec încredințarea vreunui frate de-al meu, dar mie mi s-a părut pentru mine personal un filtru (că tot vorbim în contextul țigărilor) destul de bun pentru toate acțiunile mele.

Ne trebuie multă știință de carte pentru asta? Nu!

O altă strecurătoare de acțiuni, care mi-a fost utilă în viață, a fost prețul. M-am uitat recent într-o benzinărie la prețul tutunului. Între 17 lei și 24 de lei! Un pachet se poate duce într-o zi sau într-o săptămînă. Ora mea de lucru … (e confidențială ca preț!), dar m-am gîndit dacă aș fi gata să plătesc o parte dintr-o oră de lucru pentru a-mi afuma plămînii greu încercați de două infecții TBC în tinerețe.

Mi-am folosit plămînii pentru clarinet, fligorn, bassfligorn și alte instrumente de suflat, fiind parte din ceea ce scriptura numește ”templul Duhului”.

Mie îmi ajunge pentru a mă judeca pe mine. Pentru confrații mei de credință care contemplă ideea fumatului și nu numai, cred că aceste trei site ajung. În rest fiecare face ce dorește cu plămînii, banii și conștiința lui înaintea lui Dumnezeu.

Ah, am uitat să vă spun: m-am rugat cu prietenul meu. După ce a terminat pipa.

De ce o fi vrut neapărat să o termine înainte de a se ruga?

Marius David Cruceru pentru Edictum Dei

Sursa foto: Egor Myznik on Unsplash