„Și a născut pe fiul ei…”

Însă venirea în lume a lui Hristos este și naștere. Iar nașterea este responsabilitatea femeii, adică a Mariei. Evanghelistul Matei accentuează acest aspect când spune „și EA a născut un fiu” (Matei 1:25). Luca repetă la rândul său ideea: „Și a născut pe fiul EI…” (Luca 2:7). Dacă trebuie să derulăm firul înapoi, într-o încercare de a stabili o teologie biblică a nașterii lui Mesia, vom atinge multe texte biblice, dar vom sfârși într-unul singur, acolo unde a început tot, în Grădina Edenului.

„Dumnezeu i-a binecuvântat (pe Adam și Eva) și Dumnezeu a zis:„Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul…” (Geneza 1:28). Aici este inaugurat mandatul natural dat de Dumnezeu omului, acela de a da naștere la fii și fiice. Mai târziu, în cadrul acestui mandat universal, este oferit femeii și un mandat special, acela de a naștere Seminței care va zdrobi capul șarpelui (Geneza 3:15). Nașterea lui Isus, în egală măsură cu împlinirea profeției, este și împlinirea mandatului edenic dat omului.

Venirea în lume a lui Hristos poate fi observată pe aceste două paliere, întrupare și naștere. Prima este lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu. A doua este lucrarea naturală a omului. Căci pe cât e de mare minunea pe care o face Dumnezeu în întrupare, pe atât de natural este faptul că Maria a născut. Crăciunul este sărbătoarea nașterii lui Hristos. O sărbătoare a nașterii. O sărbătoare a lui Hristos. Celebrăm ce a întrupat Dumnezeu în egală măsură cu ce a născut Maria, pentru mântuire.

E bine să ne aducem aminte la acest timp de sărbătoare că celebrăm și actul natural al nașterii. Spun asta pentru că suntem țara care am putea câștiga recordul pentru cele mai ciudate paradoxuri. Țara din Europa cu unul dintre cele mai mari procente de creștini declarați la nivel național și țara din Europa cu unul dintre cele mai mari procente de avorturi. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în România se avortează dublu față de media europeană (30-100 raport avorturi-nașteri).

Sărbătoarea nașterii Mântuitorului ne aduce aminte de îmbrățișarea mandatului de părinți pe care Dumnezeu l-a dat la creație bărbatului și femeii. O mamă care s-a rugat și a zis lui Dumnezeu la aflarea veștii că e însărcinată: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38). Nu a fost o sarcină ușoară, i-a cutremurat lumea, a pus-o într-o situație tare inconfortabilă înaintea societății fiind necăsătorită. Era tânără, însă a îmbrățișat cu tot devotamentul această sarcină.

Cuvântul S-a întrupat și Isus S-a născut. Crăciunul nu este doar celebrarea minunii întrupării, dar și a naturalului nașterii. Prin nașterea Sa Hristos sacralizează mandatul natural dat de Creator în mod universal omului, acela de a da naștere, acela de a fi părinți. E bine de știut lucrul acesta, în țara în care sunt așa de mulți creștini, dar în care o Românie a murit în ultimii 60 de ani (22 milioane de avorturi). E bine de știut că atunci când sărbătorim întruparea nu o putem face fără să celebrăm și nașterea, atât de necesară pentru ca să vină la noi mântuirea întru pocăință și iertarea păcatelor, chiar și de păcatul avortului. Doamne ajută!

Alex Ghiță, pentru Edictum Dei

Sursa foto: Phil Hearing on Unsplash