Începuturi și sfârșituri

Încă dinaintea Crăciunului am început să-mi doresc ca anul 2021 să se termine.

În anii ce au trecut am încercat să nu-mi doresc să treacă timpul și nici să-mi pun speranțele în începerea unui nou an. Anul acesta, ardoarea cu care îmi doresc ambele lucruri este mai puternică decât oricând.

Stând aproape de linia de demarcație dintre anul acesta și cel viitor, tot ce îmi doresc este să trec linia de sosire metaforică și să mă prăbușesc. În același timp, îmi simt genunchii slăbindu-se la gândul că dacă Dumnezeu mă va îngădui și în anul viitor, va trebui să iau cursa de la capăt. Cum să merg înainte când simt că nu mai pot?

Stând singur și cu ochii încețoșați de strălucirea luminilor de Crăciun, o mie de întrebări îmi trec prin minte. Găsesc alinare la gândul că timpul nu există ca urmare a păcatului, ci ca un design conceput de Dumnezeu.

Biblia vorbește despre modul în care Dumnezeu a țesut acest design în natura noastră, în lume și în planul Său de mântuire: toate au un început și un sfârșit. Cuvântul lui Dumnezeu începe cu cuvintele: “La început…” și se încheie cu promisiunea lui Isus: “Eu vin curând” (Geneza 1:1, Apocalipsa 22:20). Este același Isus care a spus că este “Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul” (Apocalipsa 22:13). Fiecare pagină din Scriptură arată modurile în care Dumnezeu s-a folosit de trecerea timpului pentru a-și sfinți oamenii.

Geneza ne prezintă această intenție a lui Dumnezeu când a creat zilele. Psalmii ne reamintesc de bunătatea Lui din fiecare dimineață, iar Eclesiastul spune că Dumnezeu face orice lucru “frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” (Eclesiastul 3:11)

Timpul este ceva misterios și cred că începuturile și sfârșiturile au ceva sacru.

Nu simți lucrul acesta, în saloanele spitalelor sau în camerele mortuare? Când oamenii își urează toate cele bune pentru noul an? În melancolia cu care privești apusul și în speranța cu care privești răsăritul?

Omenirea este fascinată de ideea de manipulare a timpului deoarece, oricât ne-am strădui, nu-l putem controla. Rareori suntem conștienți de începutul sau sfârșitul capitolelor din viața noastră, cu atat mai puțin să înțelegem “de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” Dar sunt convins de un lucru: relaționarea noastră cu trecerea timpului revelează dorul nostru adânc după mântuire.

Încă dinainte de intrarea păcatului în lume, Dumnezeu a avut un plan “ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.” (Efeseni 1:10). Încă din clipa în care Adam și Eva au mâncat fructul oprit, Dumnezeu pregătise iertare și salvare prin sângele lui Isus, potrivit bogățiilor harului Său. Pământul a suspinat, dorindu-și un Salvator, iar Crăciunul ne-a reamintit că această dorință a fost împlinită odată, dar va fi împlinită din nou. Regele nostru va reveni.

La sfârșitul tuturor lucrurilor, cei ce sunt în Cristos vor avea cel mai frumos început.

Grace Pike, For the Church

Sursa foto: Kevin Ku on Unsplash