Capitalul uman și sărăcia (I)

Termenul de “capital uman” se referă la calificările, educația, sănătatea și pregătirea indivizilor. Aceste abilități sunt o parte durabilă a persoanei umane, în sensul în care o mașinărie, o fabrică sau o uzină este durabilă.

Înainte de secolul XIX-lea, investițiile sistematice în capitalul uman nu constituiau o prioritate pentru niciun stat. Cheltuielile de școlarizare, de pregătire la locul de muncă și alte forme de investiție erau destul de mici. Acest lucru s-a schimbat în cursul secolului respectiv datorită progreselor tehnologice și științifice și dezvoltării unor metode eficiente de producție; mai întâi în Marea Britanie și, mai apoi, în celelalte țări.

În acest secol, educația, calificarea și alte abilități au devenit cruciale pentru productivitatea persoanei și națiunii. Putem numi secolul XX ca fiind Epoca Capitalului Uman, deoarece factorul determinant al nivelului de trai al unei țări este felul în care reușește să dezvolte și utilizeze cunoștințele, calificările, sănătatea și obiceiurile locuitorilor săi.

S-a estimat că educația, pregătirea la locul de muncă și sănătatea constituie 80% din capitalul țărilor dezvoltate, cum ar fi SUA. Chiar dacă aceste estimări ar fi exagerate, ele indică clar faptul că dacă capitalul uman este neglijat, țara respectivă va suferi semnificativ.

Capitalul uman și creșterea economică

Importanța capitalului uman este ilustrată neîndoios în arhivele Japoniei, Taiwanului, Coreei de Sud, Hong Kongului și a altor state înfloritoare economic ale Asiei. Ele sunt exemple evidente și grăitoare din cauză că nu au resurse naturale (care, în mod eronat, se cred a fi cauza principală a performanței economice) și sunt tratați diferit față de cei din Occident. Și totuși, au reușit să crească economic extrem de rapid, deoarece au avut o forța de muncă bine instruită, bine educată și sârguincioasă, precum și părinți dedicați.

Dacă ne uităm la Coreea, de exemplu, toată rezerva de cărbune se găsește în Coreea de Nord. Înaintea Războiului din Coreea, nordul era cea mai prosperă parte a peninsulei. În prezent, Coreea de Nord e un dezastru economic, în timp ce sudul e o națiune prosperă și democratică. Coreea de Sud a prosperat, în mare parte, datorită utilizării și promovării eficiente a talentelor populației. Tigrii Est Asiatici sunt bine educați și învățați, iar programele de formare, etica muncii și valorile lor îi ajută să prospere.

Nu spun că tehnologia și infrastructura au o importanță neglijabilă în economia modernă. Bineînțeles, este nevoie de mașinării, echipament și fabrici. Dar este nevoie, de asemenea, de muncitori calificați, manageri și oameni de afaceri inovatori care să utilizeze aceste dotări eficient. Avem multe exemple în care statele au importat cea mai performantă tehnologie și au avut rezultate jalnice. Nu există creștere economică fără un capital uman solid. Succesul depinde de felul cum un stat își folosește oamenii. Dacă nu-i tratează bine, îi determină să nu investească în ei înșiși sau neglijează o anumită parte a populației, va eșua în lumea noastră modernă, indiferent de cât de multă tehnologie dispune.

Gary Becker, Acton Institute

Sursa foto: Ben Hershey on Unsplash