Capitalul uman și sărăcia (II)

Între anii 1930 și 1970, în SUA, o persoană cu studii superioare câștiga cu 40% mai mult decât o persoană cu studii medii care, la rândul ei, câștiga cu 40% mai mult decat o persoană care nu a absolvit liceul. Aceste procente au crescut la 70%-80% pentru fiecare categorie. Motivele creșterii nu sunt foarte clare; studiile economice afirmă convingător că nu este doar din cauza exportării locurilor de muncă necalificate în Asia și în alte țări slab dezvoltate. Deși acest lucru se întâmplă, determinantul principal pare a fi tehnologia, dintre care informatica este doar o parte a acestui domeniu important. Abilitatea de a exploata cunoștințele într-un mod eficient determină succesul unei națiuni. Cunoașterea înseamnă putere în lumea modernă.

Educația și formarea profesională nu favorizează doar creșterea și eficiența, ci pot reduce inegalitatea și impactul mediilor defavorizate. Educația este cea mai eficientă metodă prin care tinerii care vin din familii sărace pot să urce pe scara ierarhică economică, deoarece capitalul uman este principala calitate a majorității populației. Din această cauză, diferența dintre veniturile populației unei națiuni este mai mare cu cât diferența în educația pe care o primește este mai mare.

Așadar, nu este surprinzător că diferența crescândă a veniturilor populației Statelor Unite, din 1970 până în prezent, a fost cauzată de un interes crescând în școlarizare și alte pregătiri profesionale; pe când Mexicul și Brazilia au zone marcate profund de sărăcie datorită disparităților regionale în oportunitățile educaționale.

Capitalul uman și familia

De unde provine capitalul uman? Ce determină o investiție de succes în capitalul uman, fie la nivel individual, fie la nivel național?

Trebuie să începem cu familia. Este fundamentul unei societăți înfloritoare economic, iar capitalul uman se reduce în cele din urmă la nivelul familiei. Familiile sunt cele care se ocupă de copiii lor și încearcă, în măsura resurselor și posibilităților, să instituie valori solide și o educație cât mai bună acestora. Familiile sunt promotorii principali ai valorilor din orice societate liberă și nu numai.

Pe măsură ce țările se dezvoltă, familiile din interiorul acestora optează pentru mai puțini copii și o educație mai bună a fiecăruia. Educația părinților, în special a mamelor, tinde să îmbunătățească felul în care își tratează copiii, în special pe fiice. Diferența dintre educația băieților și fetelor scade cu cât părinții sunt mai educați.

Părinții educați, de asemenea, tind să investească mai mult în sănătatea copiilor lor. S-ar părea că educația ar fi factorul cel mai important al sănătății și speranței de viață a unei persoane. Voi menționa câteva exemple din cele care dovedesc legătura dintre educație și sănătate.

Persoanele educate din SUA și alte națiuni dezvoltate dovedesc statistic o înclinație mai mică spre fumat. Fumatul, în proporții covârșitoare, se întâlnește printre cei fără studii superioare și medii.

Educarea celor din medii defavorizate ajută nu numai la creșterea veniturilor, dar și la îmbunătățirea alegerilor alimentare. Studiile la nivel internațional indică faptul că persoanele educate au o dietă mai sănătoasă, chiar dacă suma cheltuită pe alimente este aceeași cu a persoanelor needucate.

Nu doresc să creez iluzia că simpla educare a populației aduce miraculos prosperitatea economică. Țările comuniste, precum Cuba și Coreea de Nord, au un nivel acceptabil al educației populațiilor lor, cel puțin pe hârtie. Și totuși, aceste țări au o performanță economică foarte slabă. Uniunea Sovietică a avut economia unei țări din lumea a treia. Chiar și Germania de Est, care a fost mândria comunismului, ar fi la un nivel economic sub cel al Coreei de Sud dacă nu ar fi primit un ajutor de 500 de miliarde de dolari din partea Germaniei de Vest.

De ce au eșuat, chiar dacă au avut o populație educată? Deoarece capitalul uman nu e îndeajuns. Este necesar, de asemenea, un mediu economic propice. Aceste sisteme au eșuat deoarece nu au avut celelalte aspecte imperios necesare pentru ca o economie să funcționeze: piață liberă, un sistem de prețuri flexibil și libertate individuală.

Este nevoie de un mediu unde oamenii care lucrează mai mult sunt plătiți mai mult. De ce să te străduiești pentru o diplomă sau să muncești mai mult dacă vei fi plătit la fel ca ceilalți? Am vizitat câteva fabrici în China, în 1981, când economia ei era abia la început. Când treceam printr-o sală, oamenii se prefăceau a fi ocupați, iar când mă uitam în altă parte, se opreau din activitate. Am întrebat de ce se întâmplă acest lucru și mi s-a răspuns că toți erau plătiți aproximativ la fel. Egalitatea în venituri va produce un nivel foarte scăzut de productivitate. În final, toată lumea are de pierdut.

În studiile internaționale făcute, au fost testate numeroase variabile care ar putea influența succesul economic. Este cultura sau societatea? Este creșterea sau densitatea populației? Cele două variabile care s-au dovedit a fi cele mai importante sunt capitalul uman și tipul de sistem economic. Oferă statul oamenilor în care investește un imbold pentru a lucra sârguincios, pentru a fi inovatori, pentru a dezvolta obiceiuri de muncă folositoare și pentru a-și învăța copiii că este de folos să muncești bine și din greu?

Gary Becker, Acton Institute

Sursa foto: Melanie Pongratz on Unsplash