Dezamăgiții lui Isus

Viața reintră în normal. Luca și Cleopa se duc în treaba lor. Puterea a biruit Adevărul din nou. Iar a învins corupția, iar au învins banii, iar a învins cine poate, nu cine trebuie. Cum să nu fii trist, când erau atât de aproape? În urmă cu puține zile erau cei mai importanți în noul guvern din Ierusalim. Acum, Emaus e locul unde vor să-și petreacă restul vieții. Ce atâta oraș? O mizerie plină de corupți! Și curățenia pe care a făcut-o Isus în templu, cu ce rost? Se umple iar de mizerie. Mergem la țară, la sărăcie, ne vedem de pluguri, de animale, de familii. Schimbatul lumii nu-i de nasul unor amărâți! S-o schimbe alții! Te-ai trezit vreodată vorbindu-L pe Isus de rău? Cam asta făceau ei. Ai fost dezamăgit vreodată de El? Cum să moară așa josnic? Bine c-a potolit furtuna, dar a murit ca ultimul tâlhar. Vine Isus lângă ei și-i întreabă de subiectul discuției. Te întreabă Domnul uneori: Despre ce vorbești? Despre ce vorbești cu pruncii tăi? Despre ce vorbești cu nevasta/cu soțul tău? Despre ce vorbești cu vecinii, prietenii, colegii, familia? Te oprești, Îl privești trist și-L întrebi: ”Tu ești complet străin de suferința mea?” Nu, nu-i deloc străin! De fapt, tocmai El a trăit-o, a fost în centrul ei, subiectul ei! Durerea de care vorbești tu, e durerea Lui. În realitate, tu ești străin de dezamăgirea-ți proprie. El a trăit-o mai profund decât tine. Adevărul e de crezut până la capăt. Luca și Cleopa L-au crezut parțial. Da, Isus era puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea poporului. Problema lor e că au crezut Adevărul până li s-a părut că trece în basm. Cum să învie din morți? Povești cu unicorni și zâne? Basme! Pe cine să creadă? Pe o femeie în care intrase Necuratul de mai multe ori? Pe Petru, un apucat ce joi noaptea s-a jurat că nu-L cunoaște? Și ce dacă trupul Lui nu e în mormânt? De parcă nu L-ar putea lua cineva … Nebun să fii să crezi că a înviat! Ei, dacă multe au drept capăt mormântul, nu și Adevărul. Adevărul transcede mormântul și încolțește-n Înviere. Dacă mormântul ar fi capătul Adevărului, ar câștiga întotdeauna cei care au business cu piroane, cruci, biciuri și miei în Templu. Ar câștiga definitiv… Isus le pune textele prorocilor sub ochi. Oameni buni – le zice Isus – voi aveți o problemă cu textul. Îl cunoașteți, l-ați citit și recitit, vă lăudați că l-ați înțeles, dar când e vorba să credeți tot, creadă-l alții! Noi credem doar ce e omenește posibil… Luca și Cleopa n-aveau nevoie de un Fiu al lui Dumnezeu, ci mai degrabă de un fiu a lui David. Le trebuia un războinic puternic, nu un vindecător de betegi; un împărat pe armăsari, nu călăreț de măgari; un întronat, nu un crucificat. Crucificarea îi zăpăcise. Bine-au zis cei din jurul crucii ”Isuse, mântuiește-te pe Tine Însuți!”. Ce Mântuitor o fi Acela care nu se poate mântui nici pe El? Au mers la masă, au insistat ca Străinul să rămână cu ei pentru că predica și vorbea bine. Oameni cu mâinile bătătorite le-au mai frânt lor pâinea… tații lor. S-au îngrijit de ei și alții în trecut prin sacrificiu. Totuși, nu toată ziua îți frânge pâinea cineva cu mâinile găurite… El e!

Așa L-au cunoscut. Pentru că uneori nu-L cunoști pe Isus, până nu-ți arată că și El a trecut prin ce treci și tu: profundă suferință. Nemâncați s-au dus iar în Ierusalim, cu noaptea-n cap. Erau din nou gata să schimbe lumea. Dezamăgiții lui Isus…

Autor: Paul Mureșan

Sursa foto: Photo by Arno Smit on Unsplash

Dezamăgiții lui Isus

Related Articles

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Anulează răspunsul