O vreme de mari suferințe aduce cu sine acte de mare bravură. Perioada comunistă a fost martoră faptelor unor oameni plini de curaj și verticalitate morală, care s-au sacrificat pentru a se opune regimului comunist criminal și, nu de puține ori, pentru a nu fi renunțat la credința lor creștină.
Lupta anticomunistă și chinurile la care acești deținuți au fost supuși au țesut o legătură fraternă, de într-ajutorare și susținere reciprocă, ce a trecut dincolo de confesiunea religioasă și alte determinări ce îi diferențiau; în suferință și rezistență, a existat unirea în Hristos.
Acest sacrificiu a fost și o lovitură dată atetismului promovat cu fervoare de regimul comunist, despre care pastorul Richard Wurmbrand, el însuși supus la 14 ani de temniță grea, afirma următoarele:
„Mulți ateiști […] se bucură de moartea lui Dumnezeu. Acum nu trebuie să se mai preocupe cu conștiința, adevărul și iubirea. Pot face ce vor.
Acest ateism este indecent.
[Ateiștii] fac o caricatură din religie. Regret asta. Caricaturile sunt întotdeauna periculoase pentru cei care le creionează.
O tânără a avut odată o discuție cu marele caricaturist Hogarth, în timp ce acesta desena pe tablă. Tânăra femeie și-a exprimat dorința de a învăța să deseneze caricaturi, la care acesta a răspuns: «Ah, dragă doamnă, nu e o abilitate de invidiat. Din cauza practicării ei îndelungate, mi-am pierdut bucuria pentru frumos. Nu văd niciodată într-o față decât distorsiunile ei. Nu am niciodată satisfacția de a cuprinde fața umană ca ceva divin.»” (Richard Wurmbrand, „Răspuns la Ghidul Ateistului”)
Pentru libertatea religioasă, de expresie, de circulație și toate celelalte care au fost refuzate și negate în comunism, acești deținuți au ales să se opună, cu negare de sine, regimului, prin mari suferințe și chiar prin moarte. Astăzi, să ne aducem aminte de sacrificiul lor și să-i păstrăm în gândurile și rugăciunile noastre.
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter