Curajul este o calitate universal admirată. A fost celebrată în toate culturile lumii, în toate timpurile. Este una dintre cele patru virtuți de bază ale masculinității. Așa cum a observat Winston Churchill, „Curajul este considerat pe bună dreptate prima dintre calitățile umane… pentru că este calitatea care le garantează pe toate celelalte.
Deși ne gândim adesea la curaj în termeni de curaj fizic – a-ți risca viața și integritatea corporală pentru a salva un copil dintr-o clădire în flăcări –, facem apel la această calitate și în situații morale și sociale. Avem nevoie de curaj pentru a vorbi cu oameni noi, pentru a ne apăra convingerile, pentru a începe o afacere, pentru a ne schimba cariera, pentru a ne muta într-un loc nou sau pentru a ne exprima dezacordul într-o biserică, un club sau ședință de afaceri. Este o calitate pe care o folosim în orice situație, mai mult sau mai puțin importantă, în care există chiar și cea mai mică urmă de frică și risc; aceste situații apar aproape în fiecare zi.
Curajul nu este ceva cu care te naști sau nu. Este o calitate care poate fi dezvoltată în mod deliberat, „un obicei, este o practică, o abilitate care poate fi învățată”.
S-a spus adesea că, în curaj, nu este vorba de absența fricii, ci abilitatea de a simți frică, dar de a acționa oricum.
Frica în sine nu este un lucru rău. Uneori te avertizează cu privire la amenințări legitime și te face să fii pregătit și alert pentru orice ar urma. „Însăși experiența fricii este momentul de avertizare, semnalul că se deschide o posibilitate de acțiune și că trebuie făcută o alegere… frica este primul pas spre curaj. Ea poate fi catapulta care ne lansează înainte în acțiuni eroice, atât mai mari, cât și mai mici.” Frica ne avertizează că a sosit o oportunitate. Ea devine o problemă doar atunci când nu este proporțională cu riscul real și/sau te împiedică să faci ceva care este corect sau care va fi spre binele tău. Capacitatea ta de a acționa în prezența fricii depinde în mare măsură de abilitatea ta de a suprima și controla această emoție. Cu cât frica ta este mai mică și mai puțin paralizantă, cu atât vei fi mai capabil să treci prin ea pentru a acționa.
Îndemânarea curajului constă, așadar, în mare măsură în dezvoltarea capacității de a-ți gestiona frica. Iată câteva modalități testate în timp și susținute de cercetări pentru a face acest lucru:
- Cercetează pentru a elimina necunoscutele.
Cu cât cunoaștem mai puțin despre ceva, cu atât mai mult supraevaluăm riscul aferent acelui lucru. Incertitudinea generează frică.
Pentru a reduce incertitudinea și, prin urmare, pentru a-ți diminua emoțiile, cercetează cât mai mult un eveniment/situație în care vei intra. Adună cât mai multe informații.
De exemplu, dacă urmează un interviu de angajare, mergi cu o zi înainte la locul unde va avea loc, astfel încât să știi cum să ajungi acolo, cât va dura drumul și unde să parchezi. Caută lucruri despre companie și, dacă este posibil, și despre intervievator. Află cum se îmbracă angajații (te poți uita la felul în care sunt îmbrăcați când părăsesc biroul la sfârșitul zilei, dacă este necesar), pentru a-ți putea da seama cum să te îmbraci și tu.
Dacă ai emoții în legătură cu un eveniment public pe care urmează să îl organizezi, vizitează în prealabil sala în care va avea loc. Dacă e cazul, stai pe scenă pentru a-ți imagina cum va fi să îți ții discursul acolo.
- Folosește tehnici de relaxare.
Un pic de frică te energizează. Prea multă te închide. Pentru a-ți reduce frica la un nivel controlabil și pentru a-ți ține sub control răspunsul fiziologic, folosește diverse tehnici de relaxare. Acestea pot include încordarea și relaxarea tuturor părților corpului, un anumit mod de a respira sau meditația.
- Capătă abilități practice.
Probabil că ați auzit de efectul spectatorului, fenomenul bine documentat în care oamenii sunt mai puțin predispuși să acorde ajutor atunci când se află într-o mulțime, decât atunci când sunt singuri. Cercetările au descoperit că o parte din motivul acestui efect este că oamenii se gândesc că altcineva va interveni pentru a ajuta – cineva care este mai calificat decât ei pentru a face acest lucru. Oamenii pot dori să ajute, dar nu știu cum. În schimb, și nu atât de surprinzător, cercetările arată, de asemenea, că privitorii care se simt competenți sunt mai predispuși să vină în ajutorul altora.
Având în vedere diversitatea scenariilor care implică riscuri și pericole, merită să dezvolți o gamă largă de abilități, de la autoapărare și prim ajutor, până la reparații auto și capacitatea de a vorbi o limbă străină. Cu cât mai mare este gradul tău de cunoștințe generice, cu atât mai curajos vei fi.
- Înconjoară-te de prieteni.
Deși faptul de a fi într-un grup este adesea perceput într-un mod negativ – oamenii folosind anonimatul mulțimii pentru a se ascunde sau a le ceda celor mai rele impulsuri ale lor –, el funcționează și invers; prezența prietenilor și a familiei vă poate crește disponibilitatea de a acționa în direcții pozitive.
Cei dragi oferă responsabilitate; dacă le spui că faci ceva, teama de rușine te va stimula să te ții de cuvânt.
Prezența familiei și a prietenilor poate fi, de asemenea, o sursă de confort și încredere care domolește frica. Acest lucru este valabil și dacă ei sunt doar prezenți alături de tine, dar este de două ori mai valabil dacă sunt dispuși să participe alături de tine. Dinamica „Dacă o faci tu, o fac și eu!” inspiră mult curaj. Există mai puține motive de teamă atunci când faci ceva împreună cu altcineva, cu persoane care te susțin.
Într-adevăr, cu cât membrii unui grup sunt mai coezivi – cu cât sunt mai buni prieteni – cu atât este mai puțin probabil să fie inhibați de efectul de spectator și cu atât este mai probabil să acționeze pozitiv într-o situație critică și periculoasă.
Un text de Brett & Kate McKay pentru The Art of Manliness
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează