5 motive greșite pentru divorț

Într-o lume în care sanctitatea căsătoriei este din ce în ce mai atacată, este esențial să reevaluăm motivele care sunt invocate adesea pentru divorț. Există, fără îndoială, situații în care divorțul poate fi o opțiune justificabilă din punct de vedere biblic, cum ar fi cazurile de abandon, abuz sau infidelitate. Dar, după cum arată sondajul, există multe cazuri în care o mai bună înțelegere a angajamentului și a valorilor ar putea fi suficientă pentru a salva căsnicia.

Mai jos veți găsi 5 motive invocate adeseori pentru divorț și care nu sunt motive întemeiate și legitime pentru a încheia o căsnicie.

1. Dezîndragostirea: Eroarea emoțională

Unul dintre cele mai des invocate motive de divorț este acela că unul sau ambii parteneri “nu se mai iubesc”. Noțiunea modernă de dragoste este adesea romanțată și emoționalizată, influențată de literatură, filme și cultura populară. O astfel de perspectivă își are rădăcinile într-o înțelegere greșită a iubirii ca fiind în primul rând o experiență emoțională și se află în contrast puternic cu înțelegerea biblică a iubirii, care este înrădăcinată în angajament și acțiune.

În tot Noul Testament, termenul cel mai frecvent folosit pentru dragoste este agape, care se referă la o dragoste dezinteresată, gata de sacrificiu. De exemplu, Pavel descrie dragostea în 1 Corinteni 13:4-7 ca fiind răbdătoare, bună și care suferă totul. Acest tip de iubire este cel care ar trebui să fie fundamentul unei căsnicii creștine.

Am putea spune că dragostea este o alegere. Deși este adevărat că dragostea adevărată este mai mult o chestiune de decizie decât de sentiment, ea nu este doar o alegere. După cum spune John Piper: “Dacă dragostea noastră nu este decât o alegere, ea nu este încă ceea ce ar trebui să fie”. În schimb, după cum notează Piper, modul în care suntem chemați să iubim este imposibil fără să ne bazăm pe dependența noastră de Domnul. Doar prin darul harului lui Dumnezeu putem iubi într-un mod care să susțină legăturile căsătoriei.

2. Incompatibilitatea: Mitul perechii perfecte

Unul dintre cele mai distructive concepte ale epocii moderne este ideea de “suflet pereche” sau de “pereche perfectă”. Deși compatibilitatea este importantă, nu există doi indivizi perfect compatibili – fiecare bărbat și femeie este un păcătos și, prin urmare, are defecte unice. Scriptura ne învață că toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu (Rom. 3:23), ceea ce implică faptul că imperfecțiunea și incompatibilitatea sunt de așteptat.

Ar trebui să ne gândim în termeni de sacrificiu, nu de suflete pereche. Jertfa lui Hristos pe cruce ne este modelul suprem pentru modul în care trebuie să iubim și să ne sacrificăm și noi. Într-o căsătorie, ambii parteneri sunt chemați să imite acest tip de iubire în moduri diferite. Acest lucru poate necesita renunțarea la dorințele, preferințele și chiar nevoile unuia dintre ei de dragul celuilalt. Este o iubire care caută ce este mai bun pentru cealaltă persoană și este dispusă să îndure greutăți și neplăceri.

De exemplu, în Efeseni 5:25, soților li se spune să își iubească soțiile așa cum Hristos a iubit Biserica, sacrificându-se pe Sine însuși pentru ea. Acest nivel de iubire sacrificială implică faptul că incompatibilitățile pot și ar trebui să fie rezolvate, mai degrabă decât să servească drept motiv de divorț. Realitatea contraintuitivă este că adevărata compatibilitate vine adesea doar după ce au fost făcute astfel de sacrificii. 

Compatibilitatea este capacitatea de a trăi împreună fără conflicte. Nu se descoperă, ci este un obiectiv spre care tinzi în permanență. Este încercarea constantă de a urma porunca lui Pavel din Romani 12:18: “Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.” Dacă ești căsătorit, chiar depinde de tine și ar trebui să faci tot ce îți stă în putință pentru a trăi în pace – și a fi compatibil cu –  cu soțul sau soția ta.

3. Greutățile financiare: Perspective vremelnice vs. perspective eterne

Greutățile financiare sunt adesea invocate ca fiind una dintre principalele cauze de stres într-o căsnicie. Deși dificultățile financiare merită să fie luate în serios, ele sunt prea des folosite în grabă ca o scuză pentru a divorța. În schimb, ele ar trebui privite ca o oportunitate de a ne muta atenția de la lucrurile vremelnice la cele veșnice.

Multe dintre greutățile noastre financiare își au rădăcinile în concentrarea asupra bogăției materiale, care este trecătoare și supusă degradării. Isus Însuși ne-a avertizat împotriva nebuniei de a acumula comori pământești: “Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă molia și rugina și unde le sapă și le fură hoții” (Matei 6:19). În cadrul căsătoriei, accentul nu ar trebui să fie pus pe acumularea de lucruri materiale, ci pe valorile eterne pe care relația este menită să le cultive, cum ar fi dragostea, fidelitatea și maturitatea spirituală. Atunci când un cuplu se confruntă cu dificultăți financiare, este o ocazie de a-și reevalua prioritățile conform valorilor Împărăției lui Dumnezeu.

Luptele financiare pot servi, de asemenea, ca un creuzet pentru dezvoltarea mulțumirii și a încrederii în Dumnezeu. Pavel scrie în Filipeni 4:11-13 că a învățat să fie mulțumit în orice împrejurare, fie că este vorba de belșug sau de lipsă – o mulțumire înrădăcinată în Hristos. În mod similar, cuplurile pot învăța să fie mulțumite și să se încreadă în Dumnezeu, chiar și în perioadele de dificultăți financiare.

Nu vă grăbiți să respingeți acest lucru ca pe o platitudine naivă. Multe cupluri creștine au descoperit că, adoptând o perspectivă biblică asupra finanțelor, trecând de la o perspectivă vremelnică la o perspectivă eternă, au reușit să navigheze prin astfel de provocări într-un mod care a întărit mai degrabă legătura lor conjugală.

4. Fericirea personală: Abordarea egocentrică

Începând cu anii 1970, ideea dominantă în cultura noastră se învârte în jurul căutării fericirii și împlinirii de sine a individului. Această perspectivă este întărită de mass-media, de literatură și chiar de multe teorii psihologice seculare, care sugerează că fericirea personală este scopul final al vieții. Problema cu această abordare este că nu numai că nu duce la o fericire mai mare, dar subminează în mod activ interdependența necesară în cadrul căsătoriei.

Scriptura oferă o poveste diferită care provoacă abordarea egocentrică a vieții și a relațiilor. În Filipeni 2:3-4, Pavel îi învață pe credincioși: “Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” Acest principiu este deosebit de relevant în contextul căsătoriei, unde supunerea reciprocă și sacrificiul de sine reprezintă secretul unei căsnicii înfloritoare (Ef. 5:21).

În timp ce lumea oferă o fericire trecătoare care depinde de circumstanțe, Biblia ne învață că adevărata bucurie se găsește într-o relație cu Dumnezeu. După cum afirmă Neemia 8:10, “Bucuria Domnului va fi tăria ta”. Această bucurie nu este o stare emoțională trecătoare, ci o mulțumire profundă și permanentă care vine din cunoașterea și slujirea lui Dumnezeu.

5. Plictiseala: Pericolul mulțumirii de sine

A fi mulțumit de sine într-o căsnicie se manifestă adesea ca o lipsă de interes, de entuziasm sau de preocupare față de relație. Ea poate eroda treptat legăturile de intimitate și încredere care sunt esențiale pentru o căsnicie sănătoasă. Această trăsătură este în antiteză cu modelul biblic al căsătoriei, care cere o îngrijire continuă, prețuire și efort intenționat (Ef. 5:29).

Una dintre cele mai eficiente modalități de a combate plictiseala într-o căsnicie creștină este să ne concentrăm pur și simplu pe a crește împreună în Hristos. Un bărbat și o femeie care împărtășesc această călătorie spirituală vor descoperi un sens al scopului și al direcției care transcende rutina banală a vieții de zi cu zi. Cuplurile care se pot angaja în activități comune care favorizează creșterea spirituală vor deveni, în timp, din ce în ce mai interesate unul de celălalt, pe măsură ce cresc în asemănarea cu Hristos.

Celebrul scriitor britanic Samuel Johnson a spus cândva: “Când un om este obosit de Londra, este obosit de viață; pentru că în Londra se află tot ceea ce viața își poate permite”. Cam același lucru este valabil și pentru căsătoria creștină. Este greu să te plictisești când ești cu cineva care seamănă din ce în ce mai mult cu cea mai interesantă persoană care a trăit vreodată.

Un motiv bun pentru a rămâne căsătorit

Motivul suprem pentru a susține și a hrăni orice căsnicie, în ciuda defectelor și provocărilor, nu este doar fericirea umană, ci și gloria divină. O căsnicie centrată pe Evanghelie este ca o metaforă vie pentru Hristos și Biserica Sa. Într-o lume cufundată în satisfacții temporare și angajamente superficiale, căsătoriile ancorate în Evanghelie sunt ca niște faruri de speranță. Ele sunt legăminte sacre, nu doar contracte sociale, iar Dumnezeu este profund implicat în ele.

Atunci când cuplurile se apropie de Dumnezeu, găsesc puterea de a face față provocărilor care le ies în cale, fie că este vorba de distanța emoțională, de greutăți financiare sau de imperfecțiuni. Ei descoperă bucurie în ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, satisfacție în sacrificiul comun și pacea care întrece orice înțelegere atunci când își ancorează relația în credință.

Evanghelia le oferă soților aflați în dificultate o poveste mai bună. Dragostea nu este doar o simplă emoție, ci o alegere care se transformă atunci când este adânc înrădăcinată în dragostea lui Hristos pentru noi. Când această dragoste este fundamentul tău, înțelegi că, cu Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile – inclusiv reînnoirea, restaurarea și poate chiar învierea unei căsnicii la care lumea ar fi renunțat.

Dacă te îndoiești de vitalitatea căsniciei tale bazându-te pe standarde lumești, amintește-ți că Dumnezeu nu doar a permis căsătoria, ci a conceput-o pentru gloria Sa. Întorcându-te la El și îmbrățișând principiile prezentate în Scriptură, este mai mult decât posibil să reaprinzi dragostea, să reconstruiești încrederea și să atingi o profunzime a intimității pe care poate credeai că ai pierdut-o. Aceasta este speranța și promisiunea unei căsnicii centrate pe Evanghelie.

Joe Carter, The Gospel Coalition