Charlie stătea în camera lui în liniște, dorindu-și ca tatăl său să se culce. Era încordat. Pereții au răsunat din nou cu alte țipete. Era ora 1 noaptea, iar tatăl său era în bucătărie încercând să-și facă ceva de mâncare. Câteva ore de băut whisky nu-i satisfăceau pofta de mâncare și era furios că nu găsea tigaia de care avea nevoie. Tatăl lui Charlie devenea ușor irascibil și imprevizibil atunci când era beat. El era îngrijorat că tatăl său ar putea începe o ceartă sau, eventual, ar putea face ceva mai rău. Era o rutină pentru sâmbătă seara, o rutină pe care Charlie o ura. O oră mai târziu, a ascultat pașii tatălui său care se îndreptau spre camera lui. În sfârșit se făcuse liniște, dar a mai durat încă 15 minute până când băiatul s-a liniștit suficient de mult pentru a dormi.
Creezi tensiuni familiale în casa ta? Bunăstarea emoțională a copiilor noștri este determinată în mare măsură de noi. Temperamentul, caracterul și comportamentul nostru le pot oferi copiilor un sentiment de siguranță sau o viață de haos intern și turbulențe. Dacă este vorba de cea din urmă, ea poate provoca daune emoționale și psihologice semnificative. De aceea, trebuie să ne străduim să oferim stabilitate prin evitarea acestui tip de comportament. Iată 5 moduri în care tații provoacă tensiuni în familie:
1. Volatilitate
Zilele trecute, fiul meu și-a uitat șosetele în sufragerie după ce i-am spus să le ia de acolo. Când a trebuit să îi reamintesc, a spus agitat: “Oh, nu! Îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău!”, în timp ce alerga pe lângă mine spre sufragerie pentru a le ridica. Da, a spus “îmi pare rău” de cinci ori. Reacția lui a fost șocantă pentru mine. Eu nu eram supărat și vorbisem calm tot timpul. M-a făcut să mă gândesc la toate momentele în care am țipat sau am vorbit mai dur cu el pentru mici probleme similare. M-a făcut să mă întreb cât de multă anxietate i-am provocat. Îi este teamă de cum voi reacționa? Când reacțiile noastre arată că suntem volatili, asta îi face pe copiii noștri să umble pe coji de ouă. Le poate produce frica de eșec, anxietate socială sau ezitarea de a încerca lucruri noi.
2. Abuzul de substanțe
Ca și în cazul tatălui lui Charlie, abuzul de substanțe aduce instabilitate. Copiii sunt deja vulnerabili. Ei au emoții puternice și un control redus asupra vieții lor. Le lipsește o identitate de bază, iar prieteniile lor sunt, în cel mai bun caz, firave. Ei au nevoie disperată de stabilitate din partea părinților lor. A avea un tată care abuzează de alcool e ceva periculos, o problemă care se adaugă la confuzia lor și le dă o și mai mare anxietate. Este o povară pe care ei nu sunt capabili să o poarte și nu ar trebui să îi punem niciodată în această situație. Dacă ai o dependență, caută ajutor imediat.
3. Inconsecvența
Inconsecvența din partea unui părinte este ca și cum i-ai face pe copii să trăiască zilnic în mijlocul unui cutremur. Așa cum am spus la punctul precedent, copiii au nevoie de stabilitate, de structură și de părinți care sunt de încredere. Unul dintre personajele jucate de Adam Sandler a spus: “Trebuie să fie plictisitor cât de de încredere sunt părinții”, referindu-se la consecvență. Copiii noștri ar trebui să ia ca pe ceva de la sine înțeles faptul că suntem de încredere. Ei ar trebui să știe că vom fi acolo, că dragostea noastră nu va dispărea niciodată, că limitele noastre sunt de neclintit și că îi veghem mereu. Toate acestea le oferă copiilor siguranța de care au nevoie.
4. Presiunea
Copiii trăiesc într-o lume în care se așteaptă din ce în ce mai mult de la ei. Au destulă presiune asupra lor din partea profesorilor, antrenorilor, șefilor, colegilor și a lor înșiși. Nu au nevoie de mai multe așteptări și presiune din partea taților lor. Asta nu va face decât să contribuie la faptul că se vor simți mai singuri și mai anxioși. Se vor retrage și se vor îndepărta de tine. Ei au nevoie de dragoste, sprijin, încurajare, îndrumare și pregătire.
5. Îngrijorarea
Paternitatea nu este pentru cei slabi de înger. Este o responsabilitate uriașă și există o mulțime de cerințe fizice, emoționale și financiare. Să ne facem griji cu privire la cum să plătim facturile, cum vor crește copiii noștri sau să găsim soluții la miile de probleme care ne lovesc în fiecare zi este ceva firesc. Când mă uit în urmă la primii ani de parenting, îmi doresc să nu-mi fi făcut atâtea griji. Când ne facem griji, copiii noștri își fac griji, iar acest lucru are un efect negativ asupra sănătății lor generale (și a sănătății noastre). A fi preocupat e un lucru sănătos. A fi îngrijorat nu este.
În timpul Predicii de pe Munte, Isus a vorbit despre îngrijorare (Matei 6:25-34). El a spus: “Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?”. Îngrijorarea nu aduce nicio valoare suplimentară vieții noastre. Isus continuă spunând că Dumnezeu știe de ce ai nevoie. El este dispus și capabil să îți ofere tot ce ai nevoie, din punct de vedere practic, emoțional și spiritual. Tot ce trebuie să faci este să-L cauți și să ceri.
Un text de BJ Foster pentru All Pro Dad
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter