5 domenii ale științei care ridică probleme teoriei evoluționiste

1. Genetică

Mutațiile pot fi dăunătoare și nu contribuie la complexitate.

Evoluția darwiniană se bazează pe mutațiile întâmplătoare care sunt selectate de un proces orb și nedirecționat al selecției naturale.

Un astfel de proces întâmplător tinde să dăuneze organismelor și nu le ajută să se perfecționeze și nici nu contribuie la complexitatea lor.

Biologul Lynn Margulis, de la National Academy of Sciences, a spus: “noile mutații nu creează noi specii, ci urmași cu defecte.”

Fostul președinte al Academiei Franceze de Științe, Pierre-Paul Grasse, a concluzionat că “mutațiile au o <<capacitate constructivă>> foarte limitată”, deoarece “indiferent cât de numeroase pot fi, mutațiile nu pot produce nicio formă de evoluție.”

2. Biochimie

Procesele întâmplătoare și nedirecționate nu pot produce complexitate celulară.

Celulele noastre conțin o complexitate uimitoare, la fel ca niște fabrici în miniatură, multilateral dezvoltate și eficiente, care folosesc o tehnologie avansată.

Celulele folosesc structuri minuscule, motoare, circuite de reacție, limbaj codat, chiar și sisteme de detectare a erorilor, care decodează și repară ADN-ul.

Evolutia încearcă să construiască acest fel de complexitate integrată. Biochimistul Franklin Harold spune: “În prezent nu există nicio descriere detaliată a vreunui sistem biochimic sau celular al evoluției darwiniene, ci doar o varietate de speculații.”

3. Paleontologie

Arhivelor fosile le lipsesc verigile intermediare.

Tiparul general al arhivelor fosile este unul al exploziilor abrupte de noi forme biologice, iar posibilii candidați ai tranzițiilor evolutive sunt excepția, nu regula.

Acest lucru a fost recunoscut de mulți paleontologi, cum ar fi Ernst Mayr, care a explicat în 2000 că “noile specii apar în arhivele fosile, de obicei, brusc și fără a fi conectate cu predecesorii printr-o serie de intermediari.”

În mod similar, un manual de zoologie scria că: “Multe specii rămân neschimbate milioane de ani, pentru ca apoi să dispară brusc, pentru a fi înlocuite de o formă diferită, însă înrudită. Mai mult, majoritatea grupurilor de animale apar brusc în arhivele fosile, pe deplin formate și fără a avea vreo formă tranzițională a grupului-părinte în arhiva existentă”.

4. Taxonomie

Biologii au eșuat în a reproduce “arborele vieții” al lui Darwin.

Biologii au sperat că studiile genetice vor demonstra că toate organismele sunt înrudite, ca într-un arbore al vieții gigantic.

Dar nu s-a întâmplat așa.

Arborii alcătuiți pe baza unei gene sau caracteristici biologice, care descriu așa-zisa relație ancestrală între organisme sunt diferiți sau în conflict cu cei alcătuiți pe baza unei gene sau caracteristici diferite.

După cum scria revista New Scientist, “genele diferite relatează povești evolutive contradictorii.”

Microbiologul renumit Carl Woese a explicat că astfel de conflicte “filogenetice” pot fi văzute “pretutindeni în arborele universal, de la rădăcini până la ramurile principale și printre grupuri taxonomice diferite, până la constituția genetică a formelor primordiale de viață.”

Această concluzie contrazice ipoteza unui strămoș comun tuturor organismelor.

5. Chimie

Originea chimică a vieții rămâne un mister nerezolvat; originea vieții și toate teoriile evoluției chimice prezintă probleme.

Deficiențele esențiale ale evoluției chimice includ și lipsa unei explicații pentru apariția ”supei primordiale” în mediul ostil al pământului, precum și modul în care informația necesară vieții a putut fi generată de reacții chimice oarbe.

Biologul evoluționist Massimo Pigliucci a admis: “Nu avem idee cum a început viața pe Pământ prin mijloace naturale.”

Câteva cărți care susțin designul inteligent și arată problemele științifice ale neo-darwinismului sunt: “Signature in the Cell: DNA and the Evidence for Intelligent Design” (2009) și “Darwin’s Doubt: The Explosive Origin of Animal Life and the Case for Intelligent Design” (2013) de Stephen Meyer; și “Undeniable: How Biology Confirms Our Intuition that Life Is Designed” (2016) de Douglas Axe.