4 motive pentru a fi bucuros că viața este scurtă

Pentru că timpul este scurt, nu vom păcătui multă vreme. Ne luptăm împotriva păcatului atâta timp cât trăim. Suntem sfinți, dar și păcătoși, oameni care și-au dedicat viața lui Dumnezeu, dar care uneori încă mai sunt de partea lui Satan. În multe momente, strigătul fiecărui creștin este: “O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi din acest trup de moarte?”. Cele mai bune gânduri ale noastre sunt încă imperfecte, cele mai nobile fapte ale noastre sunt încă amestecate cu păcatul. Dar putem fi mângâiați de faptul că știm că timpul nostru nu este lung. Ne vom lupta cu mândria doar pentru o scurtă perioadă de timp înainte ca lupta să fie câștigată. Ne vom lupta cu necredința doar pentru o scurtă perioadă de timp înainte ca credința noastră să se transforme în vedere. Moartea va veni la noi așa cum a venit îngerul la Petru – l-a lovit și lanțurile i-au căzut imediat.

Pentru că timpul este scurt, nu vom munci multă vreme. Viețile noastre sunt pline de muncă grea – a ne câștiga un trai, a avea grijă de o casă, de a crește o familie, munca de a ne îmbunătăți și de a ne modela mințile. Cea mai grea dintre toate este munca inimii – să o cercetăm, să o curățăm și să o păzim. Uneori, inimile noastre se grăbesc spre sfințenie, iar alteori se grăbesc spre păcat. Uneori inimile noastre se îndreaptă spre păcat încet și cu reticență, iar alteori inimile noastre avansează spre sfințenie printr-un efort imens. Dar mângâierea noastră este că nu vom fi antrenați în această muncă istovitoare pentru totdeauna, pentru că în curând ne vom odihni de munca noastră (Apocalipsa 14:13). Când trupurile noastre merg în mormânt, sufletele noastre se odihnesc.

Pentru că timpul este scurt, nu vom suferi multă vreme. Viața este plină de necazuri, plină de suferință, plină de tristețe. Iov a spus-o bine: “Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri” (Iov 14:1). Aveți la fel de multe șanse să anulați gravitația ca și să înlăturați suferința din viață. Fiecare dintre noi intră în lume plângând și iese din lume gemând, iar între aceste momente purtăm o cruce. Mângâierea noastră este aceasta: Deși trebuie să purtăm o cruce grea, nu avem decât un drum scurt pentru a o duce. Apoi vine moartea și aduce sfârșitul vieții noastre și sfârșitul suferințelor noastre. “Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiți de puteri” (Iov 3:17).

Pentru că timpul este scurt, nu vom aștepta prea mult. Oamenii evlavioși nu vor rămâne mult timp în afara raiului. În timp ce îngerii sunt binecuvântați să se bucure de prezența lui Dumnezeu chiar acum, noi rămânem întemnițați în trupurile noastre încă puțină vreme. Aici Îl dorim pe Dumnezeu mai mult decât ne putem bucura de El. Dar timpul este scurt și în doar câteva ore, zile sau ani Îl vom vedea față în față. Atunci vom lăsa în urmă toate dificultățile acestei lumi pentru a ne odihni în El pentru totdeauna. Credința ne oferă un interes în a-L căuta pe Dumnezeu, dar numai moartea ne aduce moștenirea deplină. Carele egiptene au venit zdrăngănind la bătrânul Iacov pentru a-l putea duce la Iosif. În același mod, moartea vine zdrăngănind la creștin, dar numai pentru a-l duce la Tatăl.

Voi încheia cu cuvintele lui Thomas Watson, a cărui lucrare am adaptat-o pentru a forma nucleul acestui articol:

“În acel paradis al lui Dumnezeu, un creștin va avea mai mult decât își poate imagina vreodată (Efeseni 3:20). El își poate imagina: “Ce-ar fi dacă fiecare munte ar fi o perlă, fiecare floare un rubin, fiecare nisip din mare un diamant, întregul glob o piatră prețioasă strălucitoare?”. Dar toate gândurile lui sunt prea superficiale și pitice pentru a ajunge la gloria piramidelor cerești. Răsplata cerească (așa cum spunea Augustin) depășește credința – și, cum timpul este scurt, creștinul va fi în ceruri înainte de a-și da seama. Atunci el își va scălda sufletul în acele plăceri înmiresmate ale paradisului, care curg la dreapta lui Dumnezeu pentru totdeauna!”

Tim Challies