4 moduri în care feminismul vede greșit rolul de mamă

În această lume a muncii, adeseori este cel mai bine să ne prefacem că nu suntem mame. De fapt, este ilegal ca angajatorii să ne întrebe dacă suntem.

Feminismul a militat îndelung ca femeile să aibă un loc egal cu a bărbaților pe piața muncii. Însă acest lucru s-a realizat, în mare parte, prin separarea femeii de rolul ei de mamă. Prioritățile feminismului contemporan sunt de a le ajuta pe femei să evite a deveni mămici, în primul rând (prin contracepție și accesul la avort), și prin a se asigura că rolul de mamă nu interferează și nu stânjenește cariera femeii (prin accesul la servicii de îngrijire a copilului și concediu maternal).

Însă acest lucru creează presiuni enorme pentru multe femei. Experimentăm o fractură între promisiunile feminismului și rolul de mamă din realitate. S-ar părea că nu poți fi o feministă bună și o mamă bună în același timp.

Trăsătura anti-natalistă a feminismului

Cartea provocatoare a lui Louise Perry, “The Case Against the Sexual Revolution” (Argumente împotriva revoluției sexuale – n.t.) m-a ajutat să înțeleg aceste presiuni. Perry analizează ceea ce ea numește “feminismul liberal”, care izvorăște din liberalismul economic și îi împărtășește scopul: să elibereze indivizii de constrângerile exterioare și explică toate relațiile în termeni de contracte sociale între părți care își dau consimțământul.

Perry arată că feminismul liberal este incompatibil cu rolul de mamă: “Dacă prețuiești libertatea mai presus de orice, atunci trebuie să respingi maternitatea, deoarece este o stare de fapt care limitează libertatea femeii în aproape orice mod posibil”. Perry a identificat “o trăsătură anti-natalistă atât în tradițiile liberale, cât și în cele radical feministe care lasă maternitatea pe dinafară”. Rolul de mamă nu este în primul rând despre noi, despre anatomia și alegerile noastre. Este o chemare irevocabilă de a primi copiii pe care ni-i dă Dumnezeu. Mai jos găsiți patru aspecte în care feminismul liberal înțelege greșit adevărata natură a maternității.

1. Maternitatea modelează femeile.

Argumentul cheie a lui Perry este că femeile și bărbații au sexualități diferite. În medie, bărbații sunt mai interesați de sexul întâmplător cu parteneri multipli, fără angajament sau relații romantice. Femeile, pe de altă parte, preferă în general o relație monogamă, angajament și legătură emoțională.

Perry explică motivul acestor preferințe: consecințele sexului sunt inerent asimetrice. Dacă o femeie rămâne însărcinată după o relație sexuală, viața ei se va schimba radical. Cu toate acestea, bărbatul implicat își va vedea în continuare de treburile lui, suportând consecințe minime.

Feminismul liberal încearcă să le programeze pe femei să ignore aceste instincte sexuale, astfel încât să poată avea relații sexuale întâmplătoare, fără consecințe, “la fel ca un bărbat”. Însă această abordare se dovedește a fi dăunătoare pentru femei, care rareori se bucură de astfel de relații sexuale și rămân cu regret, stimă scăzută de sine și stări depresive. Din cauza acestor consecințe, Perry (care nu este deloc religioasă) le sfătuiește înțelept pe femeile tinere să amâne începerea vieții sexuale până ce întâlnesc un bărbat care ar putea fi un tată bun pentru copiii ei.

2. Maternitatea ne leagă de anumiți oameni.

La locul de muncă modern, angajatul ideal este independent și interschimbabil. El poate să se mute oriunde și să muncească oricât, totul în schimbul unui salariu. O mamă nu se va potrivi niciodată unei astfel de paradigme. Perry explică:

“Logica individualismului se prăbușește la contactul cu maternitatea. Femeia însărcinată este formată din două persoane, niciuna dintre ele cu adevărat autonomă… chiar și după naștere, diada mamă-copil rămâne o singură unitate, legați atât emoțional, cât și fizic. Și pentru mulți ani după naștere, copilul nu poate fi înțeles ca un individ autonom deoarece, fără grija plină de devotament al cel puțin unui adult, moartea este o certitudine.

Liberalismul prioritizează relațiile care pot fi explicate în termeni de tranzacții economice: valorifică îngrijirea copilului de către educatori, dar nu grija neremunerată a părinților și a rudelor (nu toți avem norocul mamei lui Moise, care a reușit să fie plătită în timp ce îngrijea de propriul copil!). Relațiile de familie au o naturală diferită față de cele comerciale. Maternitatea ne face responsabili nu doar față de unii copii, ci față de proprii noștri copii. La locul de muncă putem fi înlocuiți, însă niciodată în familiile noastre.

3. Maternitatea este slujbă cu normă întreagă.

Feminismul liberal reduce maternitatea la lucrurile pe care le facem când nu suntem la muncă, despre cum ne împărțim timpul și cum jucăm două roluri diferite. Însă adevărul este că suntem mereu mame, indiferent unde ne aflăm.

Când o femeie devine mamă, ea trece printr-o transformare. Hormonii îi pregătesc trupul și mintea pentru a fi capabilă să se îngrijească de copilul ei. Chiar și mamele adoptive experimentează efectele hormonilor maternali. Maternitatea înseamnă cine suntem pentru copiii noștri, nu doar ce facem pentru ei.

Gradual vom dezvolta noi priorități, interese, cunoaștere și abilități. Multe femei vor găsi noi metode de a munci sau de a-și schimba complet domeniul de activitate pentru a se potrivi rolului lor de mamă.

Mamele au contribuit dintotdeauna la economie. Diferența este că, în generațiile anterioare, ele făceau lucrul acesta în și în jurul căminului lor, avându-și copiii aproape. O mamă nu trebuia să își dea jos “pălăria de mamă” pentru a-și putea pune “pălăria de muncă”. Acum că munca la distanță este din ce în ce mai comună, avem o oportunitate imensă de a integra aceste două roluri.

4. Maternitatea aduce beneficii mari în timp.

Rolul de mamă ne limitează libertatea, deoarece creează o dependență între noi și copiii noștri. Însă relația de responsabilitate și dependență se inversează, în cele din urmă: în timp, copiii pe care i-am îngrijit vor “răsplăti” grija pe care le-am purtat-o (1 Timotei 5:4).

Astfel, rolul unei mame creștine aduce beneficii nu doar la bătrânețe, ci și în eternitate. Timotei, liderul bisericii timpurii, datora credința sa creștină mamei și bunicii lui. Pavel scrie: “Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire prin credinţa în Hristos Isus.” (2 Timotei 3:14-15).

O chemare irevocabilă

Surorilor, feminismul liberal nu te va învăța adevărata valoare a rolului de mamă. Te va învăța să te porți de parcă aceasta este o alegere de viață part-time, o distragere de la “munca adevărată”, închisă undeva într-un compartiment separat al vieții.

Nu așa stau lucrurile de fapt. Rolul de mamă este o chemare irevocabilă de la Dumnezeu pentru a ne îngriji de copiii pe care El îi pune în viața noastră și să îi conducem spre Isus. Ne întrerupe ritmul vieții, ne încorsetează, ne consumă și ne schimbă. Însă este o vocație care aduce beneficii eterne. Să o acceptăm cu mândrie și bucurie.