Buna și adevărata viață începe de … mîine!

ἐξαγοραζόμενοι τὸν καιρόν,

ὅτι αἱ ἡμέραι πονηραί εἰσιν,

Răscumpărați vremea,

căci zilele sînt rele!

Fiecare dintre noi primim din partea lui Dumnezeu timp alături de viață, pentru că viața nu este egală cu timpul. Putem avea viață, fără să percepem timpul. Michael Schumacher are viață, dar nu are timp, pentru că nu îl percepe. Unii dintre noi primim din belșug și sănătate. Primim sănătate fizică, dar nu neapărat sănătatea fizică este egală cu starea de sănătate deplină. Un bolnav cu probleme psihice poate avea mari probleme de percepție a realității și propriei identități, astfel că nu se poate bucura. Nu se poate bucura de amintiri, pentru că s-au pierdut în demență, nu se poate bucura de prezent, pentru că îl tratează schizoid, nu se poate bucura de viitor, pentru că nu are nicio orientare față de reperele realității. Alții, alături de acestea, primesc și daruri naturale, talente, capacități, abilități și toți sîntem prinși în relații, chiar și cei care sînt în afara timpului și spațiului prin faptul că sînt absenți rațional și relațional. Un bolnav în ATI, chiar dacă este intubat și nu mai poate recepta, primește totuși grijă din partea angajaților, dragoste din partea apropiaților. Nici morți, chiar dacă scăpăm de timp și spațiu, scăpăm de îngrijorarea sănătății și talentele ne sînt inutile, sîntem încă ancorați în relații; cineva plînge după noi, apropiații sînt în doliu din pricina noastră.

Ce am putea face să ne oprim din irosirea darurilor lui Dumnezeu, viața, timpul, sănătatea, talentele, relațiile? Ce ar trebui să schimbăm atît timp cît mai avem “timp”?

Ca să înțelegem terapia, trebuie să identificăm spărturile prin care ni se scurge viața.

Priorități greșite. În fiecare zi facem alegeri în funcție de ce credem că este important pentru noi. Astfel ne petrecem timpul, așa se scurge viața. Călătoriile, așteptările, cozile, pauzele, somnul, mesele, igiena, bolirea, toate acestea fac parte din acest interval, deși nu le enumerăm mental atunci cînd ne gîndim la viață. Există momente bune, momente profitabile, kairotice (kairos în limba greacă înseamnă momentul potrivit, momentul oportun, profitabil, cu aspect punctiliniar, față de chronos, care arată timpul curgător, intervalul, durata), pe care ar trebui să le smulgem, să le rupem, să le culegem cu nesaț, așa cum ne îndeamnă anticul Horatiu: carpe diem! Ce anume ne va face să ne repezim spre vreo acțiune sau alta? Ceea ce considerăm a fi vital, esențial, important: meditație sau tabletă, profesie ori familie, distracție ori muncă, prieteni ori soț/soție, voluntariat sau hobbies, singurătate sau comunitate, biserică sau plimbare? În fiecare clipă putem alege cum și cu cine să petrecem, fără să ne dăm seama că această înșiruire de clipe este chiar viața și niciuna dintre aceste clipe nu se vor întoarce înapoi.

Amînarea. În mintea înșelatului starea de bine, succesul și reușita sînt în viitor. Mîine va fi mai bine. De luni slăbesc, de la 1 aprilie mă las de băut, de la începutul săptămînii viitoare îmi schimb programul, de mîine dimineață voi petrece mai mult timp cu copilul, după ce termin licența, masteratul, după concediu, de la 1 ianuarie … Viitorul este întotdeauna mai bun ca prezentul și urmare a deciziilor bune, decizii care tot în viitor își au împlinirea. Acest viitor nu mai vine niciodată, dimpotrivă, pentru ce am făcut rău astăzi vom plăti chitanțele în viitor, în sănătate, în relațiile cu cei dragi. Copiii nu așteaptă, cresc! Soția nu așteaptă, îmbătrînește! Soțul nu așteaptă, pe cînd îi vei da mai mult timp, va avea deja demență senilă și nu te va mai recunoaște. Timpul trece, viața se scurge, nu amîna acțiunile și ideile bune, nici măsurile de autodisciplină, pe care vrei să ți le impui. Răscumpără vremea, smulge clipa! Acum!

Lenevia. Nu lenea, ci lenevia. Lenea este ceva ce ne dă tîrcoale fiecăruia, lenevia presupune un proces degenerativ continuu, o adîncire în viciu. Somnul este diferit de somnolență. Pauza este diferită de chiul. Siesta este diferită de trîndăvie. Activitatea este diferită de muncă. Comoditatea este diferită de huzur și răsfăț. Lenevia, paradoxal, nu o lipsă de activitate, ci activitatea prost orientată. Cînd navigăm printre reels-uri, dînd cu arătătorul tot în sus pe telefon sau pe tablete, asta nu se cheamă că nu facem nimic. Creierul este angajat într-un soi de acțiune, dar la final sîntem dezamăgiți, demotivați și acriți. Una dintre cele mai sigure căi spre deprimare este activitatea prost direcționată. După muncă obținem rezultate de un fel sau altul, fie acelea și numai lăuntrice, rezultînd în dopamină, endorfine și serotonină. După o lene de după-amiază putem obține cel puțin odihnirea oaselor, dar după lenevie ne alegem cu pumnii goi, cu nimicul.

Uneori aceste spărturi se lărgesc unele spre altele și formează o prăpastie în care ni se năruiește întreaga viață. Prioritățile greșite ne duc la amînare, odată amînate lucrurile, intrăm în fie în panică, fie în nepăsare și apatie; apatia duce mai departe spre această stare de blocaj decizional, care este identificată de cei din jur drept lenevie. Și așa se duce viața, tînjind după un ideal… mîine!