10 lucruri pe care ar trebui să le știi despre ucenicizarea în cadrul familiei

În Matei 28, Isus Cristos înviat, stând pe munte cu urmele cuielor în mâini, le spune ucenicilor: “Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i* să păzească tot ce v-am poruncit.” (Matei 28:19). Numim această poruncă Marea Trimitere – rezumatul a tot ceea ce biserica trebuie să facă până la reîntoarcerea lui Isus. În această chemare de a face ucenici pretutindeni și de a-i învăța ceea ce a poruncit Isus, putem fi siguri că acest imperativ include ucenicii pe care îi vom face în casele noastre. Nu te poți numi un urmaș al lui Cristos dacă ești devotat evanghelizării oamenilor din cartierul tău, însă nu și în jurul mesei tale. A fi lider spiritual în casa ta ține de datoria ta, ești împuternicit de Dumnezeu și ar fi o abandonare cumplită a datoriei să o treci cu vederea.

2. Ucenicizarea în familie este importantă.

Ar trebui să fie îndeajuns să spunem că ucenicizarea în familie este importantă deoarece Dumnezeu o poruncește și El merită închinarea și ascultarea noastră, însă chiar și sarcinile importante pierd adesea în competiția cu lucrurile cotidiene care se luptă pentru atenția noastră. Ucenicizarea în familie este o componentă vitală a ceea ce înseamnă să fii un părinte creștin și primează înaintea tuturor celorlalte responsabilități parentale. A fi părinte înseamnă a avea o mulțime de responsabilități importante: de la a oferi un cămin, îmbrăcăminte, hrană la afecțiune, joc și educație – există nenumărate aspecte esențiale în rolul de mamă și tată. Însă la ce va folosi copiilor să aibă orice “lucru” de care au nevoie, însă nu-și cunosc Mântuitorul? La ce bun educația în matematică și științe dacă nu pot face o alegere morală și nu au nicio capacitate de a realiza de ce aceasta e importantă? La ce folosește o casă frumoasă dacă membrii familiei nu știu că Isus a plecat să pregătească un loc etern pentru cei ce Îl urmează? A-ți uceniciza familia este un lucru indispensabil pentru viața pământească a copilului tău, precum și pentru viața viitoare și cântărește mai greu decât toate celelalte responsabilități.

3. O ucenicizare bună este în mare parte o rutină.

Doar pentru că este importantă nu înseamnă că timpul de ucenicizare trebuie să fie programul special al fiecărei zile. Ucenicizarea în familie, în cel mai bun caz, este o parte obișnuită a ritmului normal al familiei. Leadership-ul spiritual al casei tale poate – și trebuie – să se petreacă într-o manieră atât de naturală și lină încât să fie adesea neremarcabil. Profită de momentele în care familia ta interacționează natural în timpul zilei pentru a vorbi despre poruncile lui Dumnezeu și a le trăi; astfel faci din a-L urma pe Cristos o rutină.

4. A crește copii neobișnuiți este o componentă vitală și contra-intuitivă a ucenicizării în familie.

Într-o cultură din ce în mai secularizată este la fel de important să echipăm copiii creștini cu cutezanța de care vor avea nevoie să fie contra curentului. Copiii din zilele noastre nu au nevoie numai să fie învățați ceea ce este adevărat, ci și cum să deosebească adevărul de falsitate și cum să stea cutezători împotriva torentului de opinii contrare. Chiar dacă instinctele mele parentale mă tentează să cresc un copil care să fie admirat de toți, chemarea lui Dumnezeu pentru viața mea este să cresc o familie care este gata să fie urâtă din cauză că Îl urmează pe Dumnezeu. Este nevoie de intenționalitate pentru a crește o generație care este destul de curajoasă să fie neobișnuită și neprihănită.

5. Ucenicizarea în familie nu te face responsabil de mântuirea copiilor tăi.

Chiar dacă ai predica cu patos și ai citi Biblia în fiecare zi, nu i-ai putea forța pe copiii tăi să-L urmeze pe Cristos mai mult decat L-ai putea forța pe Dumnezeu să-i mântuiască. Mântuirea copilului tău nu este niciodată meritul unui parenting perfect. De asemenea, nu ar trebui să îți reproșezi dacă copilul tău Îl respinge pe Dumnezeu în ciuda eforturilor și strădaniei tale. Este la fel de adevărat pentru copilul tău, cât este pentru tine: “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” (Efeseni 2:8,9). Este o binecuvântare să știm că Dumnezeu ne poate salva fără eforturile noastre și în ciuda greșelilor noastre și că El invită mamele și tații să fie parte a felului în care El mântuie și ucenicizează o nouă generație de urmași.

6. Ucenicizarea în familie ar trebui să fie un efort de echipă care include atât familia, cât și biserica.

Chiar dacă părinții au potențialul de a fi cei mai influenți oameni din viața copilului și căminul trebuie să fie instrumentul și mediul principal pentru ucenicizare, părinții nu trebuie să poarte această povară singuri. Biserica nu trebuie să fie locul în care “subcontractăm” ucenicizarea copiilor noștri, însă nu ar trebui să fie ignorată, deoarece este o componentă semnificativă a lucrării creștine pentru și împreună cu familia. Cea mai bună versiune a ucenicizării în familie implică întreaga comunitate de credincioși, care lucrează în armonie cu părinții pentru creșterea spirituală a copiilor.

7. Ucenicizarea în familie este îndoctrinare fără scuze.

A ne învăța copiii tot ceea ce a poruncit Cristos nu este un mod prin care le oferim “religia creștină” ca o opțiune din multele adevăruri pe care le vor selecta sau urma. Ucenicizarea înseamnă să ne învățăm familia ce este adevărat, fără să ținem seama de opiniile condescente ale celor din celelalte tabere. Îți echipezi copilul cu un obiectiv prin care să vadă lumea așa cum este, distrusă și având nevoie disperată de un Salvator. Asta a vrut să spună Isus prin cuvintele: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:5). Ce bine le facem copiilor noștri dacă le spunem să aleagă “adevărul lor”, dacă știm că de fapt există o singură fântână a vieții în deșertul acestei lumi?

8. Ucenicizarea în familie va influența comportamentul, însă nu este un mijloc de a-ți manipula căminul.

Poate fi atât de ușor – și astfel, atât de tentant – să folosim greșit Cuvântul lui Dumnezeu pentru a servi nevoilor noastre. Ucenicizarea în familie nu ar trebui să fie reinterpretată într-un mod în care să ne obligăm familia să facă ce vrem noi intimidându-i și amenințându-i cu Cuvântul lui Dumnezeu. Manipularea comportamentului copiilor, portretizând-L pe Dumnezeu ca mânios pe ei atunci când greșesc și fericit atunci când fac ce dorim noi îi lipsește de frumusețea harului, care ne iubește întotdeauna mai mult decât merităm și ne cheamă la supunere din dragoste, cu bucurie, nu prin tactici de constrângere și frică. Este ușor să crești un copil prefăcut, care-L slujește cu buzele pe Dumnezeu, dar inima îi este departe de El. Ucenicizarea corectă stăruie înaintea lui Dumnezeu pentru o transformare a inimii, iar acest lucru va duce, ca o consecință, la o inimă care se bucură în supunerea față de Dumnezeu.

9. Ucenicizarea în familie nu este cea mai ușoară cale.

Pe cât este de semnificativă și importantă, nimeni nu ne promite că va fi ușoară. Copiii de toate vârstele se pot împotrivi la ceea ce au părinții să le spună sau să se răzvrătească împotriva instrucțiunilor date de aceștia. Este nevoie de o persistență, determinare și răbdare plină de bunătate pentru a conduce spiritual și eficient o familie. Cu toții facem greșeli ca părinți, dar să nu lăsăm ca cea mai mare să fie renunțarea la chemarea făcută de Dumnezeu vieții noastre fiindcă nu e una ușoară.

10. Ucenicizarea în familie poate fi plină de satisfacții și adeseori conduce la lucrarea incredibilă a lui Dumnezeu în viața familiei și a copilului.

Dacă îți ucenicizezi familia pot presupune ca Îl urmezi pe Dumnezeul Universului. Dacă El este pentru tine, spune-mi, cine poate fi împotriva ta? Nimeni nu câștigă împotriva lui Dumnezeu. Copilul pe care ți l-a încredințat este al Său și nu este o greșeală că ți l-a dat în grijă. Da, ne ducem mântuirea noastră la capăt cu frică și cutremur, însă nu fără lipsă de încredere și curaj că Dumnezeul care a lucrat credința în inima noastră poate face la fel și în viețile celor micuți și dragi ai noștri. Ce binecuvântare să fii parte la felul în care Dumnezeu modelează și salvează un suflet! Cu Cristos ca rege și Dumnezeu ca tată poți face lucrul acesta! Bineînțeles, familia ta nu se va schimba peste noapte și da, vei face greșeli. Chiar cu toată rezistența întâmpinată, defectele și eșecurile tale, nu ești lipsit de speranță în privința a ceea ce poate face Dumnezeul care a făcut Universul în inimile celor aleși după planul Său.

Adam Griffin, Crossway

Sursa foto: Photo by Nathan Dumlao on Unsplash