1. A început acum mult timp
Una din greșelile creștinilor este că presupun că revoluția sexuală a început în 1960, ca parte a degradării generale a moralității convenționale. De fapt, aceasta are rădăcini mult mai adânci și bine înfipte, pe care le trecem cu vederea datorită fenomenelor asociate revoluției sexuale (schimbarea atitudinii față de sexul premarital, homosexualitate, avort), care au apărut în anii ‘60. Însă aceste fenomene sunt simptome ale unor schimbări majore în societate, în special a celor asociate cu ceea ce înseamnă să fii o ființă umană împlinită. Revoluția sexuală se bazează pe ideea că împlinirea este o chestiune de fericire psihologică și personală și tot ceea ce îi stă în cale – în special codurile sexuale tradiționale – este opresiv, prin definiție, și împiedică dezvoltarea individului. Această construcție psihologică a scopului omului s-a întâlnit la Rousseau și Romantici în secolul XVIII și XIX. Revoluția sexuală este o manifestare a unei culturi mai cuprinzătoare, numită individualism expresiv.
2. Are rădăcini complicate
După cum spuneam mai sus, rădăcinile revoluției sexuale sunt complicate. În primă fază, vedem psihologizarea sinelui de către Rousseau și adepții Romantismului. Apoi, avem sexualizarea psihologiei – noțiunea că dorințele sexuale și satisfacerea lor fizică sunt trăsăturile de bază ale individului – susținută de Sigmund Freud și adepții săi. Urmează politizarea sexului de către Noua Stângă, unde opresiunea este concepută nu în termeni economici, ci psihologici. Scena este pregătită pentru dezbateri despre sex, una dintre cele mai intime realități umane; devenind astfel cea mai discutată temă publică a zilelor noastre.
3. Vede monogamia ca pe un viciu, nu o virtute
Una din distincțiile revoluției sexuale este separarea activității sexuale de contextul unei relații monogame care durează o viață întreagă. De la declararea promiscuității anilor ‘60 până la căsătoriile “deschise” de azi, ideea principală e că monogamia și castitatea sunt lucruri rele, care ne împiedică să devenim noi înșine; ba chiar alimentează răul social. Această idee nu este nouă. William Godwin, englezul radical al secolului XVIII, în opera sa faimoasă “Political Justice” (Dreptatea politică – n.t.) susține această idee, care a fost apoi preluată de Shelley și alți teoreticieni politici, de la Marx la Lenin.
4. Nu este despre lărgirea limitelor acceptabile ale moralității sexuale
Este important pentru creștini să înțeleagă că revoluția sexuală nu este numai despre lărgirea limitelor comportamentului sexual acceptabil. Un exemplu grăitor este conceptul de decență. Revoluționarii nu doresc să redefinească decența, la fel cum au făcut generațiile anterioare, când lungimea fustei sau purtatul costumului de baie în public erau problemele presante. Nu, ci ei își doresc să desființeze acest concept cu totul. Acest lucru se observă în cultura noastră, care consideră decența în sine o idee ridicolă, demnă de batjocură.
5. Nu este vorba (doar) despre comportamentul sexual
Punctul anterior ne îndreaptă către un alt aspect semnificativ al revoluției sexuale: nu este vorba doar despre sexualitate, cât despre identitate. Odată ce dorința sexuală a fost făcută elementul de bază al identității umane, atunci dezbaterile despre sex nu mai sunt dezbateri despre cum să ne purtăm, ci despre cine suntem. Creștinii cred că atunci cand se opun homosexualității, se opun anumitor practici sexuale. Ei, de fapt, se opun anumitor identități.
6. Are o profundă semnificație culturală
Culturile sunt definite, în mare parte, de lucrurile pe care le interzic și, de obicei, acestea sunt de natură sexuală. Legea Vechiului Testament ne oferă un exemplu bun în această privință iar tabuurile sexuale au jucat un rol important în cultura occidentală. Astfel, atunci când revoluția sexuală a început să răstoarne aceste tabuuri și să-și construiască propria moralitate sexuală pe fundamentul șubred al consimțământului, nu doar că a alterat comportamentul sexual, ci a și schimbat societatea din temelii. A remodelat înțelesul activității sexuale, astfel remodelând noțiunea de familie, de părinte și de relație dintre sexe. Mai mult – având în vedere accepțiunea societății a activității sexuale, ca fiind un ritual de trecere la statutul de adult – a desființat o diferență importantă dintre adulți și copii.
7. Este o provocare importantă pentru libertatea religioasă
Din cauză că revoluția sexuală înseamnă identitate și legitimarea comportamentului sexual asociat cu identitatea, prezintă o provocare la adresa libertății religioase. Societățile remodelate de revoluția sexuală vor privi creștinii care refuză să le recunoască legitimitatea homosexualilor, de exemplu, ca pe cei care se opun binelui comun. Libertatea religioasă nu este un drept absolut și necondiționat, așa că acei creștini care păstrează moralitatea sexuală tradițională pot să se aștepte ca libertățile să le fie îngrădite.
Este important pentru creștini să înțeleagă că revoluția sexuală nu este numai despre lărgirea limitelor a ceea ce este acceptabil și ce nu.
8. Este conectată altor forme de politici identitare
Identitatea sexuală este o formă a identității umane care prioritizează psihologia: sentimentele și bunăstarea interioară. Același lucru poate fi văzut la celelalte forme de identitate care se construiesc în prezent. Vâlva cu care au fost întâmpinate comentariile recente ale lui J.K. Rowling cu privire la transgenderism și la ce înseamnă să fii femeie a făcut public vechiul conflict din interiorul mișcării feministe: a fi femeie înseamnă să ai un corp de femeie sau este doar o stare psihologică? Noul feminism este adânc înrădăcinat în psihologizarea identității, dintre care identitățile sexuale ale revoluției sexuale nu sunt decât o parte. Aceleași întrebări încep să apară cu privire la politica rasială, iar un grup precum Black Lives Matter spune răspicat pe website-ul organizației că problemele care țin de justiția socială și drepturile minorităților sexuale sunt strâns corelate.
9. Nu este numai despre dorința carnală
Când creștinii se gândesc la sex dintr-o perspectivă morală, tind să asocieze sexul cu o dorință carnală nepotrivită. Acest lucru este adevărat, însă nu este singura problemă a activității sexuale în afara unei relații monogame. Pornografia și partenerii de o noapte au devenit populare în cultura seculară ca rezultat al revoluției sexuale. Sexul detașat de o relație profundă duce la cel puțin alte două rezultate imorale. În primul rând, scopul sexului este redus la plăcerea egoistă a fiecăruia. În al doilea rând, partenerul este transformat dintr-un scop într-un mijloc pentru a atinge un scop. Cu alte cuvinte, scopul activității sexuale nu este acela de a cimenta relația cu o anumită persoană, ci de a folosi trupul cuiva pentru plăcerea personală. Acest lucru dezumanizează, iar în pornografie ajungem la concluzia logică: persoanele nu contează, doar trupurile.
10. Suntem toți implicați în ea
Poate exista o tentație printre noi, să privim la haosul și măcelul revoluției sexuale și să spunem: “Îți mulțumesc, Doamne, că nu sunt ca ceilalți oameni.” Suntem toți implicați. Asta nu înseamnă că suntem toți dependenți de pornografie sau avem comportamente sexuale deviante, ci suntem parte a culturii din care revoluția sexuală este o fărâmă simptomatică. Cu toții privim fericirea în termeni psihologici. Suntem deranjați de orice autoritate exterioară. Ne place să credem că suntem stăpânii propriei noastre identități. Despre asta este revoluția sexuală, în esența ei. Poate folosim idiomuri religioase pentru a o exprima, de exemplu alegem biserica care ne face fericiți sau care ne lasă să fim noi înșine. Făcând așa, suntem la rândul nostru simptome ale culturii individualismului expresiv, din care revoluția sexuală nu e decât o iterație.
Carl R. Trueman, Crossway
Sursa foto: David Fenton / Getty Images
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter