10 discipline ale unei femei evlavioase

Antrenează-te pentru evlavie

Cuvântul „disciplină” pare unul dur, dar este colacul tău de salvare. Pe măsură ce crești în relația ta cu Dumnezeu, înveți să îmbrățișezi disciplina și să Îi mulțumești lui Dumnezeu pentru ea. Apostolul Pavel leagă ideea de disciplină de viața spirituală.  „Antrenează-te pentru evlavie” – referindu-se la un antrenament spiritual – deoarece „evlavia este de folos în toate, fiindcă ea are promisiunea vieţii de acum şi a celei care urmează să vină” (1 Tim. 4:7-8). Viața unei femei creștine înseamnă supunerea voinței ei și al fiecărui domeniu al vieții ei voii lui Dumnezeu. 

Cuvântul „disciplină” pare unul dur, dar ea este colacul tău de salvare…

1. Disciplina Evangheliei: sursa evlaviei

„Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit cu Scripturile” (1 Cor. 15:3). Pentru a fi o femeie evlavioasă, trebuie să cunoști Evanghelia, să o crezi și să faci din ea centrul vieții tale. Nu încetați niciodată să vă  minunați la gândul Evangheliei. Ioan 3:16 nu este doar un rezumat frumos a ceea ce a făcut Dumnezeu, ci ar trebui să fie adevăratul centru al vieții noastre – definindu-ne, motivându-ne și satisfăcându-ne. Evanghelia este prima și cea mai importantă disciplină a unei femei, deoarece este sursa evlaviei.

2. Disciplina supunerii: postura evlaviei

Mă întristează faptul că „supunere” e un cuvânt ce a fost eliminat din vocabularul nostru. Supunerea vieții noastre, cu toate aspectele ei, voii lui Dumnezeu este cheia pentru a fi o femeie evlavioasă (Fil. 2:8-11). De asemenea, este calea spre bucurie. Supunerea se aplică în fiecare domeniu al vieții noastre, și trebuie să începem prin a pune din nou Evanghelia în centrul gândurilor și faptelor noastre în fiecare zi. Să alegem zilnic căile lui Dumnezeu în locul căilor noastre (Iacov 4:7-10; Evr. 12:9).

 Este voia lui Dumnezeu mai importantă pentru noi decât viețile noastre (Luca 9:24)?

3. Disciplina rugăciunii:  linia de plutire a supunerii

Rugați-vă „în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri” (Ef. 6:18). Rugăciunea este sursa de putere pentru creștere și perseverență în viața noastră spirituală. Rugăciunea aliniază voința noastră cu cea a lui Dumnezeu, iar acest lucru reflectă esența a ceea ce înseamnă supunerea vieții noastre. Rugăciunea nu poate fi redusă la câteva reguli simple și, deși uneori vorbim despre meditație, mărturisire, adorație, supunere și cerere, nu există o ordine prescrisă. Dar rugăciunea continuă este voia lui Dumnezeu pentru noi… trebuie să fim mereu „cu privirea în sus,” chiar și atunci când mergem cu mașina la serviciu sau când facem curat în casă.

4. Disciplina închinării: sărbătorirea supunerii

Închinarea include fiecare aspect al vieții noastre: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” (Rom. 12:1). Deoarece Cristos este revelația supremă a lui Dumnezeu (Col. 1:15-20), El trebuie să fie punctul central al închinării noastre, așa cum este înțeles prin Scriptură (1 Tim. 4:13). Închinarea – fie de unul singur acasă, la locul de muncă, în sala de clasă sau cu biserica adunată – este consacrare. Fiecare femeie care se numește creștină trebuie să înțeleagă că închinarea este prioritatea supremă a vieții ei… în fiecare zi.

5. Disciplina minții: educarea supunerii

Niciun computer nu va fi vreodată capabil să aibă gândurile lui Dumnezeu, să cunoască inima lui Dumnezeu sau să facă lucrările Lui. De aceea, însă, a fost creat creierul uman – pentru a avea mintea lui Hristos. Ce păcat că atât de mulți creștini nu au o gândire creștină. Printr-o singură propoziție exhaustivă, Pavel prescrie mentalitatea lui: „Tot ceea ce este adevărat (…) vrednic de cinste (…) drept (…) curat (…) vrednic de iubit (…) vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească” (Fil. 4:8). Dacă ești plin de Cuvântul lui Dumnezeu, viața ta poate fi apoi ghidată de Dumnezeu – relațiile tale de acasă, educația copiilor, cariera, deciziile etice și viața morală internă. 

6. Disciplina mulțumirii: odihna supunerii

Pavel a scris din închisoare că „am învățat ca în orice situație mă aflu să fiu mulțumit” (Fil. 4:11). Din fericire pentru noi, el a spus că a „învățat.” Există speranță pentru noi toți cei care ne confruntăm cu monstrul nemulțumirii! Aplicarea cunoștințelor noastre despre Dumnezeu la circumstanțele noastre este cheia mulțumirii. Atunci când tot ceea ce este Dumnezeu și tot ceea ce a făcut în Cristos ne va umple inima, vom fi mulțumitoare. Poate că ne lipsesc multe lucruri în această lume, dar, ca femei evlavioase, trebuie să ne străduim să dezvoltăm disciplina mulțumirii.

7. Disciplina conduitei adecvate: comportamentul de supunere

O conduită adecvată înseamnă să te comporți într-un mod demn de un creștin – acțiuni care nu fac de rușine Evanghelia și pe Cristos. O conduită adecvată ne îndeamnă să folosim cuvinte înălțătoare, ne dictează atitudinile, ne schimbă înfățișarea. Descrie perfect ceea ce vrea să spună Pavel atunci când le spune credincioșilor să se poarte „într-un chip vrednic de Evanghelia lui Cristos” (Fil. 1:27). O conduită adecvată presupune să faci alegeri demne de Evanghelie în ceea ce privește îmbrăcămintea (1 Pet. 3:3-4), vorbirea și atitudinea (Col. 3:12-14). Dacă comportamentul tău este demn de Evanghelie, sursa acestui comportament va fi o inimă smerită în mod autentic,  prin supunerea față de Isus ca Domn.

8. Disciplina perseverenței: provocarea supunerii

Credința în bunătatea lui Dumnezeu în fața adversității extreme crește ca rezultatul unei discipline a perseverenței în rutina zilnică. „Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte” (Evr. 12:1). 

Cu toții putem dezvolta perseverența prin supunerea zilnică voinței lui Dumnezeu și privind  la Isus în mijlocul responsabilităților ce ni se par lipsite de importanță sau tragediilor pe care le putem suferi (Rom. 8:18; Evr. 12:3). Aceasta presupune să ne supunem lui Dumnezeu în încercările noastre, crezând că El este bun, înțelept, milostiv, drept, blând, iubitor, atotștiutor și atotputernic.

9. Disciplina singurătății sau a căsătoriei: cadrul supunerii

Singurătatea este un dar (1 Cor. 7:7) care trebuie primit cu bucurie, știind că Dumnezeu dă fiecăruia dintre noi lucruri bune. Dacă căsătoria este misiunea noastră, atunci trebuie să ne disciplinăm pentru a ne supune voii lui Dumnezeu – să trăim ca ajutoare ale soților noștri (Gen. 2:18), supunându-ne și respectând poziția lor 

(Ef. 5:22-24) și dezvoltând un duh blând și liniștit (1 Pet. 3:1). Ca fiice ale Evei, singure sau căsătorite – „mama tuturor celor vii” (Gen. 3:20) – trebuie să cultivăm un duh plin de grijă. Modul în care ne vom îngriji de alții va fi dictat de locul în care Dumnezeu ne va plasa – într-un cămin, într-un spital, în centrul orașului, oriunde.

10. Disciplina faptelor bune: industria supunerii

În calitate de credincioși, suntem „creați în Cristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele” (Ef. 2:10). Faptele bune sunt răspunsul inimii răscumpărate de recunoștință pentru darul harului lui Dumnezeu (1 Pet. 2:12). Noi, femeile evanghelice, trebuie să fim determinate să dezvoltăm disciplina faptelor bune: „Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă” (Gal. 6:10). Să ne umplem zilele cu fapte bune.

În timp ce cultivați disciplinele unei femei evlavioase, luați în considerare cuvintele lui Pavel: „Am lucrat mai mult decât oricare dintre ei, deși nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine” (1 Cor. 15:10). Nu există nicio contradicție între har și munca grea. Pe măsură ce încercăm să facem voia lui Dumnezeu, El ne dă întotdeauna mai mult har!

Barbara Hughes, Crossway