“Wokismul” este o ideologie fundamental antiumană: Un interviu cu Jay W. Richards

Jay W. Richards este director al Richard and Helen DeVos Center for Life, Religion and Family și William E. Simon Senior Research Fellow la Heritage Foundation, senior fellow la Discovery Institute, producător executiv la The Stream și profesor adjunct la Catholic University of America. Dr. Richards este un autor prolific, printre cărțile sale numărându-se și bestsellerurile The New York Times Infiltrated (2013) și Indivisible (2012); Money, Greed, and God, câștigătoare a unui premiu Templeton Enterprise Award în 2010; The Privileged Planet, împreună cu astronomul Guillermo Gonzalez; și The Human Advantage. Cea mai recentă carte a sa este The Price of Panic: How the Tyranny of Experts Turned a Pandemic Into a Catastrophe (Prețul panicii: Cum tirania experților a transformat o pandemie într-o catastrofă). 

Î: Este idelogia “woke” menită să înlocuiască religia cu zeii săi falși?

R: Ideologia “woke” – deoarece nu găsesc alt termen pentru a defini această sumă de marxism cultural, postmodernism și ceea ce vine după postmodernism și care este în mod clar totalitară – o definesc ca fiind o ideologie de înlocuire. Occidentul a avut un fond cultural bazat pe creștinism și a aderat la o înțelegere profundă a realității și a scopului, dar o mare parte din aceasta a fost distrusă de sursele materialiste, precum Darwin, Marx sau Freud. Aceasta este o nouă ideologie care caută să controleze cultura populară și este foarte distructivă. Pentru mine, în calitate de conservator, este foarte îngrijorătoare și cred că ideologia de gen este cea mai radicală manifestare a acesteia. 

Dacă îl citiți pe Paul al VI-lea, acesta a spus în anii 1960 că contracepția va avea consecințe teribile, iar mulți oameni au crezut că este ridicol. Astăzi, vedem consecințele. În Statele Unite, adolescentele sunt sterilizate din cauza ideologiei de gen; este teribil și un dezastru. Și aceasta nu a fost o predicție: Paul al VI-lea știa că separarea procreării de actul de uniune al căsătoriei va duce la toate aceste lucruri, și iată-ne aici.

Din fericire, din ce în ce mai mulți oameni, în Statele Unite, se trezesc și își dau seama că se întâmplă ceva teribil. Și pot măsura acest lucru în diferența din dezbaterea privind căsătoria de acum câțiva ani. În 2015, când Curtea Supremă a anulat legile statelor care definesc căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat și o femeie, singurele persoane care s-au opus au fost conservatorii. Opt ani mai târziu, în cazul ideologiei de gen care sterilizează băieții, există un grup foarte larg și divers care se opune: Creștini, catolici, protestanți, evrei, atei, chiar și lesbiene și feministe. Pentru mine, acesta este un semn că această ideologie se apropie de finalul său amar și că implicațiile sale devin evidente. Aceasta este o oportunitate. Este mult mai evident acum că este o ideologie fundamental antiumană, mult mai evident decât era acum zece ani.

Î: Cu ani în urmă, primele reportaje televizate despre limbajul inclusiv din universitățile americane au stârnit râsul în Spania, dar astăzi până și instituțiile de stat folosesc un limbaj inclusiv. Credeți că ceea ce a reprezentat această mișcare nu a fost luat în serios sau s-a dezvoltat foarte rapid și neașteptat?

R: Pare neașteptat, dar dacă analizăm, de exemplu, ideologia de gen, observăm că în școli există cărți de gen pe care profesorii le citesc elevilor de cinci ani. A avea o carte într-o bibliotecă de școală publică este un proces care durează zece ani. Trebuie să o scrii și să o publici, să organizezi ceremonii de premiere, să obții premii pentru carte, iar apoi școala adaptează cartea la programa sa. Din păcate, părinților le ia prea mult timp să realizeze ce spun aceste cărți. Din punct de vedere intelectual, acesta este un efort de cel puțin 15 sau 20 de ani, iar efectele reale au fost lente și treptate; mulți părinți și-au dat seama brusc ce se întâmplă doar atunci când copiii lor le-au spus că aparțin sexului opus.

Într-un anumit sens, izolarea a fost utilă, deoarece părinții au putut vedea ce li se predă copiilor lor în școli. Au văzut ce se întâmpla mult timp în spatele scenei și, prin urmare, cred că ne aflăm într-o situație mai bună, deoarece este clar ce se întâmplă.

Î: Spuneți că acum există o oportunitate. Cum putem profita de ea?

R: Îl voi folosi din nou pe Paul al VI-lea ca exemplu. În Statele Unite, a existat un caz celebru, cazul Griswold, în care Curtea Supremă a decis că cuplurile căsătorite pot folosi măsuri contraceptive, iar conservatorii catolici au avertizat că acest lucru va duce la mai multe divorțuri și la lucruri mai rele. Momentul în care ne aflăm acum a ajuns într-un anumit fel și este clar că ideologia de gen nu a căzut din cer: a fost o evoluție a evenimentelor culturale. Dacă vrem să învingem ideologia de gen, nu ne putem lupta cu ea acolo unde a început, ci acolo unde ne aflăm acum, deoarece este o bătălie mai ușor de câștigat. În mai multe țări europene – cum ar fi Finlanda, Suedia și Marea Britanie – au văzut dovezile acestor “schimbări de sex” și își schimbă politicile. Suedia și Finlanda sunt țări foarte liberale și progresiste, iar Norvegia își schimbă și ea cursul. Acest lucru arată că, odată ce se analizează sistematic dovezile, se găsesc din ce în ce mai mulți copii care doresc “detranziția”, iar în următorul an aceștia vor fi cu sutele în Statele Unite: celeilalte părți îi va fi foarte greu să își apere argumentele.

Recent, în cadrul unei audieri în Congres, un susținător al ideologiei de gen a susținut că operația este efectuată doar pe adulți, și a făcut acest lucru în fața unei fete care și-a amputat sânii la vârsta de 15 ani. Este foarte greu să minți atunci când ai sute de victime. Nu este ca în cazul avortului, unde victima principală a dispărut: aici există multe victime tinere care se trezesc și sunt foarte furioase. De aceea este atât de important să milităm pentru acest lucru, deoarece există un grup uriaș de oameni care își dau seama că acest lucru este greșit. Și apoi va fi timpul să discutăm ce ne-a adus la această situație. Îmi place să compar acest lucru cu un tren care trece prin diferite stații: trenul revoluției sexuale care ne-a adus aici de la contracepție, iubire fără angajament, avort, căsătorii între persoane de același sex, transsexuali adulți și ultima stație, în acest moment, transsexuali minori. O mulțime de oameni coboară din tren aici și este timpul să privim înapoi pentru a vedea unde s-a greșit.

Î: Ideologia de gen are încă un aparat de propagandă uriaș, dar am văzut recent un film cu un mesaj radical opus, Nefarious. Nu credeți că aceasta este și cheia pentru a ajunge la publicul tânăr?

R: Categoric. Îl cunosc foarte bine pe autor, Steve Deace, iar cartea este, înainte de toate, un dialog care te face să-ți pui o mulțime de întrebări. Presiunea propagandei transsexualității fluide este foarte puternică, dar sondajele arată că, în general, chiar și celor care se situează la stânga politică nu le place. Cred că mulți dintre cei care inițial au crezut că este o idee grozavă văd acum cât de toxică și de gravă este. Ideologia de gen nu este altceva decât o manifestare a unei ideologii “woke” din ce în ce mai radicalizate, care se răspândește nu doar în departamentele de stat, ci și în companiile private. Cazul spotului publicitar Bud Light, ale cărui vânzări s-au prăbușit, cu Dylan Mulvaney, care este un bărbat care pretinde a fi femeie, a fost unul dintre cele mai cunoscute. Bud Light știe cine sunt clienții săi, iar aceștia nu sunt bărbați care se prefac în femei – deci cum de au făcut această greșeală? Au făcut-o pentru că o organizație numită Human Rights Campaign notează companiile în funcție de cât de “prietenoase cu lgbt” sunt – și au vrut să obțină un scor mare, chiar cu riscul de a-și distruge brandul. Acesta este un exemplu că există o limită până unde pot merge aceste lucruri.

Î: “Wokismul”, la fel ca și comunismul, se bazează pe minciuni și există o limită până la care îi poți înșela pe alții sau chiar pe tine însuți.

R: Există. ‘Wokismul’ este o formă mai blândă și mai complexă decât marxismul clasic. Comunismul sovietic era foarte simplu: statul deținea, gestiona și controla totul. Dar acest sistem nu are un fel de stat socialist, ci companii și corporații. Este greu de prezis ce se va întâmpla, dar da, se bazează, de asemenea, pe minciuni, și va avea nevoie de asemenea de mulți dintre noi care să i se opună pentru a-l doborî.

Àlvaro Peñas, European Conservative