În primul rând, observăm cinstea de care se bucură Sara, soția lui Avraam, în cadrul planului lui Dumnezeu. Biblia comunică vârsta multor oameni, iar cap. 5 și 11, din Genesa, sunt exemple clare în acest sens. Întotdeauna este însă vorba despre… bărbați. Sara este singura femeie din Biblie a cărei vârstă este menționată: „Viața Sarei a fost de o sută douăzeci și șapte de ani: aceștia sunt anii vieții Sarei” (v. 1). Dumnezeu Însuși subliniază că va încheia legământul Lui nu cu orice fiu care se va naște din Avraam, ci cu fiul pe care Sara îl va naște patriarhului. La un moment dat, îndoindu-se că Sara ar mai putea naște un copil, Avraam exclamă, în discuția lui cu Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!” (Genesa 17:18). Este corectat de îndată: „Cu adevărat, nevastă-ta Sara îți va naște un fiu; și-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veșnic pentru sămânța lui după el” (Genesa 17:19). Peste mulți, mulți ani după moartea Sarei, apostolul Petru va îndemna surorile din adunare să urmeze pilda ei, amintindu-le că „s-au făcut fiicele ei” (1 Petru 3:5-6).

În al doilea rând, să observăm problema lui Avraam. La moartea Sarei, acesta conștientizează că nu deține nicio palmă de pământ, niciun loc unde să își îngroape moarta. În consecință, este nevoit să adreseze o rugăminte fiilor lui Het: „Eu sunt străin și venetic printre voi, dați-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta și s-o ridic dinaintea mea” (v. 4). Ciudat. Zeci de ani trecuseră de când Avraam sosise în Canaan, iar Domnul i se arată cu promisiunea că țara în care a ajuns va fi dată seminței lui (Genesa 12:7). După ce Avraam se desparte de Lot, Dumnezeu i se arată din nou și îl îndeamnă: „Scoală-te, străbate țara în lung și în lat; căci ție ți-o voi da” (Genesa 13:17). Acum, după zeci de ani, Avraam se declară „străin și venetic”. Avraam părăsise țara lui pentru a se așeza într-o țară care, iată!, nu era a lui. Ce se întâmplă? Subiectul este vrednic de un studiu atent și detaliat. În ce mă privește, voi pomeni doar că Evrei 11:8-19 ne oferă cheia pentru înțelegerea acestei situații, iar aceasta se numește „credință”. Lui Avraam nu îi este ușor să deslușească planul și modul de lucru al lui Dumnezeu, dar, treptat, înțelege. Să nu îl judecăm! Și pentru noi este greu.

În al treilea rând, deși nu sunt sigur că pot fi descoperite aici lecții spirituale, procesul de negociere dintre Avraam și Efron hetitul este un deliciu. Avem de-a face cu o abordare sută la sută orientală. În timp ce Efron susține că e gata să doneze terenul fără nicio plată, Avraam știe că trebuie să insiste. A doua oară, Efron strecoară prețul, ca un detaliu nesemnificativ: „O bucată de pământ de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta între mine și tine?” (v. 15). Avraam care, ah!, era bine ancorat în cele cerești (vezi paragraful de mai sus), este totuși bine ancorat și în cele pământești, fiind la rândul lui un „oriental”, înțelege că detaliul nu e chiar atât de nesemnificativ, cum ar părea la prima vedere: „Avraam a înțeles pe Efron. Și Avraam a cântărit lui Efron prețul cumpărării despre care vorbise în fața fiilor lui Het” (v. 16). Și pentru că autorul textului este, la rândul lui, un „oriental”, acesta inserează și o mențiune proprie: „patru sute de argint care mergeau la mâna oricărui negustor” (v. 16).

În ciuda modului oriental de a pune problema, trebuie totuși să remarcăm prestigiul și buna mărturie de care Avraam se bucură în fața acestor oameni. Chiar dacă modul oriental de exprimare este mai întortocheat, iar interpretarea presupune un pic de artă, cuvintele fiilor lui Het din v. 6 sunt grăitoare: „Ascultă-ne, Domnule! Tu ești ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ți moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Nici unul dintre noi nu te va opri să-ți îngropi moarta în mormântul lui.”