Trebuie să facem viața de adult mai dezirabilă

Alții dau vina pe mamele și tații acestor tineri adulți. Ei spun că părinții își cocoloșesc copiii, prelungindu-le la nesfârșit copilăria.

Aceste critici (împreună cu multe alte forțe culturale și economice) pot explica parțial fenomenul dezvoltării întrerupte. Dar există un alt factor, mai profund, care stă la baza lor și le conduce pe amândouă: o atracție insuficientă și un îndemn prea conflictual.

Pentru mulți, vârsta adultă înseamnă să schimbi o viață dedicată în întregime învățării cu una în care citești (poate) doar două cărți pe an. Înseamnă să schimbi un program plin de sporturi, cluburi și lecții de muzică pentru a avea exact zero hobby-uri (cu excepția cazului în care vizionarea de filme pe Netflix se pune la socoteală). Înseamnă să treci de la a petrece cea mai mare parte a fiecărei zile cu colegii la (poate) a te vedea cu prietenii câteva ore pe lună. Înseamnă să treci de la a experimenta o mulțime de premiere la a fi blocat într-o rutină.

Privind din exterior, tinerii văd viața pe care o trăiesc majoritatea adulților și, în mod normal, nu sunt siguri că își doresc același lucru. Iar adulții care trăiesc acele vieți nu sunt siguri că nici ei nu le vor: nu sunt nefericiți, dar nici fericiți, iar această ambivalență conferă, în mod inconștient, un mesaj contradictoriu părinților lor; în timp ce o parte din ei își îndeamnă copiii spre maturitate, o altă parte le spune: „Nu vă grăbiți să creșteți – nu va fi mai bine de partea asta a situației!”.

Maturitatea înseamnă să îți asumi mai multe responsabilități și, la rândul tău, să primești mai multe privilegii. Dacă nu facem ceva valoros – distractiv, interesant, dezirabil – cu aceste privilegii, tinerii nu vor dori să intre în societatea adulților, iar adulții nu vor putea să-i încurajeze din toată inima să se alăture rândurilor acesteia.

Un text de Brett & Kate McKay pentru The Art of Manliness