Bineînțeles, jurnalismul serios și înțelegerea evenimentelor actuale sunt valoroase. Atunci când evenimentele sunt povestite cu integritate, se face dreptate, cei fără voce capătă o voce, și diverse generații sunt inspirate să își folosească talentele și resursele în beneficiul aproapelui. Știrile ne pot ajuta să învățăm, să ne conectăm și să prosperăm ca indivizi și comunități. Dar, în special când vine vorba de știri proaste, este înțelept să ne gândim mai atent la implicarea noastră.

Atunci când facem facem scroll fără oprire, punem podcast-uri continuu în playlist și dăm click obsesiv pe fiecare alertă de știri de ultimă oră, ne conectăm crezând că acest lucru ne va ajuta să slujim mai bine Împărăția lui Hristos? Sau a devenit tragedia divertismentul nostru?

Dacă suntem sinceri, consumul constant de informații ar putea fi modul nostru de a scăpa de durerea din inimile și casele noastre. A deplânge evenimente aflate la mii de kilometri distanță este mult mai ușor decât a căuta să răspundem nevoilor persoanei fără adăpost de la colț. Să petreci ore întregi ascultând un podcast despre crime este un antidot de adrenalină temporar care anulează monotonia muncii virtuale. A coborî în gaura de iepure a clipurilor scurte de Instagram legate de subiecte politice, în loc să purtăm conversații reale cu familia, ne permite să ne simțim ca și cum am fi de partea bună a istoriei. Dar ce costuri au aceste acțiuni pentru sănătatea noastră mintală și pentru comunitățile din jur?

Consumul de informații este adesea solitar. Doomscrolling-ul (a derula fără încetare și fără atenție un feed) nu ne cere munca complexă și devotamentul necesare pentru a ne angaja în relații cu oameni reali. Prea des, urmărirea ciclului de știri ne conduce la disperarea de care Hristos altfel ne eliberează și ne împiedică să acționăm concret în numele Lui.

În loc să privim de la distanță, să observăm cum Isaia 58:10-11 ne cheamă să umblăm alături de cei în nevoie:

„Dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând şi dacă vei sătura nevoile celui sărman, atunci lumina ta va răsări în întuneric, iar noaptea ta va fi ca amiaza. Domnul te va călăuzi tot timpul, îţi va împlini nevoile chiar în locuri uscate de soare.”

Nu suntem chemați să repetăm pur și simplu niște sloganuri despre ajutorarea celor flămânzi și să dăm din cap la dorințele celor suferinzi. Suntem chemați să ne lipsim și să satisfacem dorințele celor aflați în nevoie. În timp ce să observăm nenorocul altora generează adesea teamă și melancolie în noi, atunci când îi ajutăm pe cei suferinzi, Domnul ne luminează melancolia, ne călăuzește continuu și ne satisface dorințele. Nu în strălucirea de sine vom fi satisfăcuți, ci în slujire.

Va urma.

Un text de Caroline Stoltzfus pentru The Gospel Coalition