Tînăr în societatea postpandemică – partea a IV-a

Care sînt virtuțile căutate în vremuri de criză și care ne pot face indispensabili?

Chiar dacă nu sîntem credincioși, chiar dacă nu avem valori comune, procesele sociale și procesul de muncă ne obligă la niște valori nenegociabile, care nu se vor schimba odată cu vremurile sau crizele. Crizele vor sublinia sau vor selecta doar pe cei care se vor încadra în această grilă. Care sînt acele caracteristici, abilități, calități, talente care au fost, sînt și vor fi apreciate și căutate de orice angajator, indiferent de situația de criză prin care trece lumea, țara sau firma?

1. Cartea. Cunoștințele. Informațiile. Ai carte ai parte! Da, pare desuetă afirmația, dar niciodată adunarea de bune informații, de cunoștințe solide nu va fi un fapt expirat. Un angajat însetat de cunoștere, gata de formare, învățabil, curios (în sensul bun al cuvîntului) va fi mai valoros decît un altul care nu este interesat de progres epistemic. Vezi cartea domnului Teodor Baconschi, Averea bunei educații.

2. Cugetarea. Cunoașterea. Un om bine informat poate fi prost-format. Poate fi o baterie de date și fapte, dar poate avea handicapul de a nu ști ce să facă cu informația. Poți ști o mulțime de lucruri fără a ști ce să faci cu mulțimea de lucruri. Trăznea ar fi putut fi un tip bine informat. Problema acestui tip de elev este incapacitatea de a sintetiza și reordona eficace informația. Un tînăr însetat de informație, dar care dovedește și capacitatea de a prelucra informația este de preferat unuia care este doar un mediu de stocare viu. Pentru stocare avem hard drive. Cunoașterea înseamnă mai mult decît atît: capacitatea de a re-culege informația și de a-i atribui un plus valoare. Poți ști tabla înmulțirii, dar poți folosi tabla înmulțirii pentru a rezolva o problema complexă de economie.

3. Caracterul. Comportamentul. Integritatea. Să știi este bine. Să știi ce să faci cu ce știi este și mai bine. Să știi să faci bine, fiind integru, este cel mai bine! Între un tip informat și unul inteligent, ca angajator îl voi alege pe cel inteligent. Acela se poate informa. Între un tip informat și unul inteligent și al treilea de caracter, îl voi alege pe ultimul. Caracterul nu se desparte de inteligență și cel care este de caracter va recupera informarea și va învăța sintetizarea datelor. Consistență, consecvență și coerență! Orice angajator va urmări consistența. Tăria de caracter. Un tip consistent este nemanipulabil, nu poate fi transformat într-un sclav. Stă pe ce crede, știe ce vrea. Un om consecvent este previzibil, actele lui se înlănțuiesc. Îi poți urmări pașii, sînt drepți. Este consecvent cu vorbele și declarațiile – “ce este în gușă este și în căpuşă”. Nu ai surprize. Un angajat coerent cu sine dezvoltă o legătura strînsă între toate elementele caracterului: vorbește responsabil; ce vorbește face; ce face, face bine; ce face bine, analizează, ca să facă și mai bine.

4. Competența. Noi, românii, avem un complex: credem că ne pricepem la toate. Voi reveni asupra acestui subiect. Competența nu vine decît prin acumulare de cunoștințe, prin antrenament în cunoaștere și acestea bine așezate pe caracter. Competentul este cel care pretinde alături de alții din breaslă că știe și se pricepe la ceva. De aceea este particula sociativă com alături de petent. În atribuirea competențelor autentice este implicată ideea de peer-review, de verificare încrucișată în interiorul breslei. Nu putem fi cu totul competenți decît într-un singur domeniu și acela foarte îngust la nivelul de informație la care s-a ajuns. Dezvoltă-ți o arie de competență în care să fii de neînlocuit.

5. Capacitatea de completare a sarcinilor. Succesul este strîns legat de finalitate. Niciun angajator nu își ia în echipă oameni care știu să înceapă cu entuziasm sarcini și procese de lucru, fără a le duce la bun sfîrșit. Plata vine la final, la sfîrșit, cînd lucrul este GATA. Dacă nu ai capacitatea de a termina un lucru, vei îngroșa numărul șomerilor. Scriptura ne învață că omul neprihănit tot ce începe duce la bun sfîrșit. Concluzie? Indiferent de societate, de vremuri și condiționări, un tînăr care dorește să reușească în viață trebuie să fie atent la următoarele coordonate de cultivare și dezvoltare: cunoștințele sau educația (adunare a informațiilor și datelor), cunoașterea (capacitatea de selectare și prelucrare a datelor), caracterul, care se vede în comportament și capacitatea de a completa sarcinile de lucru cu evidență competență. Apucați-vă de citit! Învățați să învățați și ce să învățați și cum să învățați. Grijă la caracter! Puneți-vă sub autoritate și intrați în ucenicie! Comportați-vă ca oameni maturi! Copilăria a trecut! Ne enervează mofturile în plină suferință a lumii. Vă angajăm ca să terminați sarcini. Una cîte una. Acestea vor rămîne peste veacuri, oricît s-ar schimba lumea. Au fost valabile în Egipt pentru Iosif, au fost valabile pentru Daniel, în Babilon, pentru atîtea generații care au trăit și în vremea sclavilor și în timpul cruciadelor, în perioada premodernă, modernă. Acestea sînt valabile și în postmodernitatea noastră postpandemică! Cînd Dumnezeu i-a vorbit lui Iosua după moartea lui Moise i-a spus (Iosua 1:8): “Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta! Cugetă asupra ei zi și noapte, căutînd să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei lucra cu înțelepciune și vei izbîndi în toate lucrările tale.” Aceste valori sînt perene. Vor rămîne cu noi și în perioada postpandemică. Eu cred că puteți visa la succes, dragi tineri, și veți avea în continuare multe uși deschise în perioada care va urma. Sînteți cea mai informată generația din istorie, cu resurse educaționale nenumărate. Adăugați la acestea caracter, competență și voința de a duce la bun sfîrșit lucrurile de care vă apucați și veți … izbîndi!

Marius David Cruceru

Sursa foto: Photo by Austin Distel on Unsplash