Timpul de calitate, o scuză?

Timpul de calitate este o idee pe care o aud menționată adeseori. Se referă la momente speciale petrecute cu cei dragi; fiind folosită, îndeosebi, cu privire la copii sau partenerul de viață. Cu siguranță că există momente speciale în care pot fi create amintiri care țin o viață. Nu neg asta. Este nevoie de astfel de momente. Este nevoie să creăm amintiri frumoase – în vacanțe, de exemplu -, amintiri pe care copiii să le înmagazineze în inima lor până vor ajunge în mormânt. Asta ține și de “arta” creării amintirilor: locația, contextul, experiențele senzoriale și persoanele alături de care trăiești acele amintiri fiind “rețeta” necesară (un alt subiect de studiat, de altfel).

Cred însă că ideea de ”timp de calitate” a ajuns să fie folosită, de multe ori, ca o scuză, în special când vine vorba de copii. Pentru a scuza faptul că petrecem puțin timp cu ei, ne amăgim pe noi înșine cu ideea că petrecem timp de calitate: nu contează că e puțin, e de calitate! Dar caracterul se construiește în timp. Mult timp. Tare anevoios. În momentele neprogramate. Când te afli sub stres și presiune. În special, în acele momente, copiii ne privesc și învață de la noi. Caracterul se formează în momentele de rutină, plictisitoare și lungi. Când călătorim împreună, mâncăm împreună, dormim împreună, ne rugăm împreună, ne certăm împreună chiar. De aceea Domnul spune:

“Să puneți aceste cuvinte ale mele în inima voastră și în sufletul vostru. Să vi le legați de mână ca semn de aducere-aminte și să vă fie ca niște bentițe între ochi. Să‑i învățați pe copiii voștri, vorbindu‑le despre ele când veți fi acasă sau în călătorie, când vă veți culca sau vă veți trezi.” (Deuteronom 11:18-19)

Copiii învață cel mai mult de la adulți în clipele de rutină. Atunci le este format caracterul, în special. Nu în 2-3 ore pe săptămână în care vizităm un loc frumos sau facem trânte pe iarbă. Da, și aceste clipe sunt prețioase și frumoase și au rolul lor. Dar să nu credem că două ore pe săptămână pot înlocui zile întregi de absență. Să nu credem că un cadou poate compensa absența constantă a îmbrățișărilor și a prezenței fizice. O săptămână sau două de concediu nu vor avea niciodată impactul prezenței parentale din momentele plictisitoare și de rutină zilnică.

Să creăm momente speciale alături de copiii noștri, dar să nu folosim timpul de calitate ca pe o scuză, crezând că în câteva ore putem realiza ceea ce se realizează în ani întregi. Timpul și prezența noastră sunt cea mai importantă resursă pe care o putem oferi copiilor noștri.

Beni Cruceru, pentru Edictum Dei

Sursa foto: Photo by Luemen Rutkowski on Unsplash