“The Crown”: Portretul unei familii distruse

Fără îndoială că cei care sunt ignoranți față de evenimentele istorice efective vor considera “The Crown” ca fiind un documentar. Este inevitabil. Regizorii vor adulmeca mereu dramele omenești intrinsece care sunt ascunse în evenimentele istorice și își vor pregăti scenariul în jurul conflictelor din mintea și sufletul adevăratelor “dramatis personae”.

Shakespeare a inventat personaje și scene în piesele sale istorice, iar scriitorii și filmele bazate pe personalități și evenimente istorice își vor lua întotdeauna libertăți. Oricine a vizionat “The Crown” folosindu-și creierul va înțelege că este o dramatizare bazată pe evenimente și persoane reale.

De-a lungul sezoanelor, a fost interesant să observăm interacțiunile Maiestății Sale cu un număr însemnat de prim-miniștri, fiecare reprezentând o schimbare a sorții Marii Britanii în timpul mandatului său, în timp ce regina rămâne o constantă. Înclinația politică de centru-stânga a producătorului colorează comentariul politic, însă în ansamblu, serialul portretizează cu acuratețe cum tendințele culturale se schimbă, în timp ce regina își păstrează, în persoana și poziția ei, valori și virtuți victoriene neschimbate.

Ceea ce mi-a trezit interesul cel mai mult a fost drama din interiorul familiei regale. În timp ce Elisabeta a II-a rămâne de o statură fermă și respectuoasă, păstrându-și stăpânirea de sine și demnitatea în mijlocul furtunilor secolului al XX-lea, familia ei va suferi pagube. Eșecul trist al căsniciei surorii ei, apoi scandalurile și dezintegrarea căsniciilor copiilor ei reflectă abandonarea treptată a valorilor creștine pe care însăși Elisabeta a II-a le-a păstrat cu tărie.

În acest al cincilea sezon, The Crown prezintă aceste eșecuri, concentrându-se în mod deosebit pe căsnicia actualului Rege Charles al III-lea și a Dianei, Prințesă de Wales. După cum ne-a dezvăluit sezonul al patrulea, atât Charles, cât și Diana sunt portretizați ca fiind niște tineri răsfățați și plângăcioși. Într-o scenă dură din episodul final al sezonului al patrulea, regina (Olivia Coleman) îl dojenește pe moștenitorul tronului, arătându-i modul în care el și Diana sunt percepuți de restul lumii: oameni imaturi, care cred că li se cuvine totul și care nu fac nimic altceva decât să se plângă. La final îl provoacă: “Intenționezi ca vreodată să devii rege?”. După răspunsul său afirmativ, regina răbufnește: “Atunci începe să te porți ca atare!”.

În al cincilea sezon, Charles (Dominic West) și Diana (Elizabeth Debicki) ne arată rezultatul atitudinilor și acțiunilor hedoniste. De acum despărțiți, Charles se refugiază în brațele vechii sale amante Camilla, iar Diana se consolează alături de un chirurg pakistanez. Deși este ușor să îi judecăm și să facem considerațiuni de ordin moral, sintagma “prost-crescuți” are un alt înțeles decât cel uzual. În felul unic al fiecăruia, Charles și Diana au fost “prost-crescuți” de familiile disfuncționale din care au provenit.

Regina a fost o mamă distantă pentru Charles, în timp ce Ducele de Edinburgh, care făcea față propriei copilării nefericite printr-un amestec de bravadă și îndrăzneală, se aștepta ca fiul său cel mare să adopte aceeași atitudine de stoicism. Însă nu a fost așa. Rezultatul a fost un bărbat slab, irascibil și dependent de amanta care, asemenea unei bone regale, “știa cum să-l facă fericit”.

Între timp, Diana, la rândul ei produsul unei familii destrămate, era nesigură, singură și neiubită. Charles nu putea fi figura paternă iubitoare și puternică de care avea nevoie, iar ea era incapabilă să fie figura maternă grijulie și puternică de care avea nevoie.

Nu pretind că analiza mea a relației Regelui Charles și fosta sa soție este pe deplin conform realității. Mai degrabă este o analiză a personajelor portretizate în “The Crown”. Astfel, filmul, folosindu-se de familia regală, analizează starea familiei în Marea Britanie și în Occident, în general.

În “Couple 31”, penultimul episod al celui de-al cincilea sezon, divorțul iminent al lui Charles și Diana este întrepătruns de interviurile luate cuplurilor britanice obișnuite care, de asemenea, urmează să divorțeze. Pe măsură ce episodul rulează, ni se prezintă procedurile judiciare din sala de judecată modernă și dezolantă. Unul cate unul, judecătorii semnează cererile de divorț până, în cele din urmă, divorțul cuplului 31 (Printul și Prințesa de Wales) este aprobat. Sentimentul este acela că birocrația britanică stearpă, modernă și utilitaristă își dă acordul pentru distrugerea căminului și a familiei.

“Și astfel, vârtejurile timpului își aduc răzbunarea.” În timp ce Regina își păstrează credința creștină simplă și virtuțile creștine solide în timpul domniei ei, restul Marii Britanii a intrat cu capul înainte în stricăciunea morală coruptibilă a anilor ‘60 și ‘70, o decadență și decrepitudine morală întrupată în copiii reginei și partenerii lor. Faptul că această dramă a degenerării și a divorțului a fost jucată după cortina măreției aristocratice și a privilegiului de clasă face ca deznodământul să fie și mai tragic.

Punctul forte al serialului este reprezentarea declinului moral al Marii Britanii și al Occidentului prin declinul unei singure familii britanice. Astfel, ea devine un martor trist al felului în care familiile sunt distruse și destrămate în Occidentul îndeclin.