Steaua supranaturală a Betleemului

Biblia nu spune ca i-a condus sau că a mers înaintea lor pe drumul spre Ierusalim. Ne spune doar că magii au văzut o stea în răsărit (Matei 2:2) și au venit la Ierusalim. Cum a mers această stea înaintea lor pe distanța scurtă de 8 km de la Ierusalim la Betleem, după cum spune Matei 2:9? Și cum “s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul”?

Răspunsul este că nu știm. Există o mulțime de strădanii pentru a explica aceste lucruri din perspectiva alinierii planetelor, cometelor sau luminilor miraculoase. Nu știm cum s-au petrecut. Și vreau să vă îndemn să nu deveniți preocupați și obsedați de teorii care sunt doar speculative și au foarte puțină însemnătate spirituală. 

Riscând să generalizez, vă avertizez: oamenii care sunt preocupați de astfel de lucruri, de felul în care a apărut steaua și cum s-a despărțit Marea Roșie, cum a căzut mana din cer, cum Iona a supraviețuit în pântecele peștelui și cum  luna se va preface în sange, sunt în general oamenii care au ceea ce eu am numit o mentalitate a lucrurilor marginale.

Nu veți vedea la ei o prețuire profundă a marilor lucruri centrale ale Evangheliei: sfințenia lui Dumnezeu, urâțenia păcatului, neputința omului, moartea lui Hristos, justificarea numai prin credință, lucrarea sfințitoare a Duhului, gloria revenirii lui Hristos și judecata finală. Mereu te duc pe o cale lăturalnică cu un articol sau o carte nouă de care sunt entuziasmați, care tratează ceva marginal. Nu au decât puțină bucurie pentru marile realități centrale.

Dar ceea ce este clar cu privire la această stea este că ea face ceva ce nu ar fi putut face de una singură: îi conduce pe magi la Fiul lui Dumnezeu pentru a i se închina.

Dumnezeu este călăuza noastră

Există doar o singură persoană din punct de vedere biblic care poate fi în spatele intenționalității stelelor: Dumnezeu Însuși.

Lecția este simplă: Dumnezeu îi călăuzește pe străini la Cristos pentru a i se închina. Dumnezeu face lucrul acesta exercitând o influență și o putere globală – chiar universală – pentru a-și atinge scopul.

Luca arată că Dumnezeu influențează întregul Imperiu Roman astfel încât recensământul să vină exact în momentul în care o fecioară neînsemnată ajunge la Betleem pentru a împlini profeția prin nașterea ei. Matei arată că Dumnezeu influențează stelele de pe cer pentru a ajuta niște străini să ajungă la Betleem și a se închina Fiului. Acesta este planul lui Dumnezeu. El a făcut-o atunci. El o face și acum. Scopul Său este ca națiunile – toate națiunile (Matei 24:14) – să se închine Fiului Său.

Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru toată lumea, pentru cei din biroul tău la serviciu, din clasa ta, din cartierul tău și din casa ta. După cum spune Ioan 4:23, “astfel de închinători dorește și Tatăl”.

La începutul Evangheliei după Matei încă avem un tipar de “vino să vezi”. Dar la sfârșitul acesteia, tiparul este “mergeți și spuneți”. Magii au venit și au văzut. Noi trebuie să mergem și să spunem. 

Dar ceea ce nu s-a schimbat este scopul și puterea lui Dumnezeu în secerișul popoarelor pentru a se închina Fiului Său. Măreția lui Hristos în închinarea tuturor națiunilor este motivul pentru care lumea există.

John Piper, Crossway