Slăvește-L pe Dumnezeu cu Trupul Tău – Cum contribuie exercițiul fizic la viața creștină

Discutam despre poruncile Noului Testament care ne cheamă la dragoste și faptele bune. Contrar preconcepțiilor că viața în Cristos se trăiește în principal în sufragerii și cafenele, nu ni se dă de înțeles că primii creștini stăteau toată ziua. Deși primim cu bucurie îndemnurile de a medita, studia și a fi liniștiți în prezența lui Dumnezeu, avem, de asemenea, și învățăturile lui Isus, Petru, Iacov și Pavel, care ne îndeamnă să trăim o viață ghidată de principiile Evangheliei, alimentată de credință, plină de activitate semnificativă.

Devotați facerii binelui

 Pentru început, gândește-te la ceea ce a spus apostolul Pavel tinerilor săi discipoli, Timotei și Tit. Cei bogați, scrie el, nu trebuie să-și lase averea să se acumuleze, ci să „facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie generoși și gata să împărtășească” (1 Timotei 6:18). Și Tit ar trebui să fie activ și el: nu doar să învețe, ci „să te arăți în toate privințele ca un model de fapte bune” (Tit 2:7). Nu doar un model prin ceea ce nu faci, ci prin faptele bune pe care le faci.

Pavel aștepta atât cuvinte corecte, cât și fapte bune de la discipolii săi. Și se aștepta ca toți creștinii nu doar să fie dispuși să facă bine, ci să fie „fervenți în faptele bune” (Tit 2:14). El voia să se asigure că cei ce mărturisesc credința sunt „atenți să se dedice faptelor bune” (Tit 3:8). Problema cu învățătorii falși din Creta era aceasta: „Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl neagă prin faptele lor. Sunt detestabili, neascultători, nevrednici de orice faptă bună” (Tit 1:16). În contrast evident, spune Pavel, „Lasă-i pe oamenii noștri să se dedice faptelor bune, pentru a ajuta în cazurile de nevoie urgentă și pentru a fi roditori” (Tit 3:14).

Apostolul a creat o expresie, atât pentru Timotei cât și pentru Tit, care ar fi bine, mai ales în această epocă sedentară, să ne rugăm să fie adevărată pentru noi: „gata pentru orice faptă bună” (2 Timotei 2:21; Tit 3:1).

Gata să facem binele 

Gata să facem binele poate suna destul de ușor în teorie, dar practic este o chemare pe care timpurile noastre o pot face dificilă. În lumea noastră de carne și sânge, și acum automobile și ecrane, componentele fizice și emoționale însoțesc aspectele spirituale în pregătirea noastră pentru a face binele. Faptele bune ale unui creștin încep din suflet, din inimi ce aparțin lui Cristos, primind binecuvântarea prin credință, cu dorința de a atrage atenția asupra Lui, în dragoste dorind să facem bine altora.

Și avem un trup. Nu-l putem ignora. Va fi el un obstacol în calea faptelor bune sau va fi gata să acționeze? Când apar nevoile, va fi voința noastră pregătită să depășească inerția inactivității noastre? Când dragostea cheamă, fi-va trupul nostru gata să se miște, cu mâini și brațe care nu sunt prea masive și nici prea slăbite, capabile să ajungă, să ridice, să tragă și să împingă? Vom fi gata cu tălpi și picioare care simt viața și energia pe măsură ce se mișcă, mai degrabă decât să stăm inactivi? Voi fi gata și dispus să fac uz de acest trup pe care Dumnezeu mi l-a dat sau am absorbit modelul vremurilor care mă face să-l țin pe raft și să-l folosesc cât mai puțin posibil?

Un trup în repaus rămâne în repaus, cu excepția cazului în care este acționat de o forță.

Articol scris de David Mathis

https://www.desiringgod.org/articles/glorify-god-with-your-body