1. Nu căuta să-i mulţumeşti pe toţi
A căuta să-i mulţumeşti pe toţi cei din biserica este o capcană în care cad majoritatea slujitorilor tineri. Niciodată lucrul acesta nu va fi posibil, indiferent de câte eforturi vei depune. Nici măcar Domnul Isus nu a reuşit – dar nici nu a căutat – să-i mulţumească pe toţi cei cu care a interacţionat. Să crezi că tu vei reuşi să-i mulţumeşti pe toţi este o dovadă de mândrie. Mândria ne determina să căutăm să-i mulţumim pe toţi oamenii şi să le câştigăm aprecierile. Dumnezeu va distruge sistematic dorinţa noastră de a fi apreciaţi, lăsând în jurul nostru și oameni nemulţumiţi. Ei vor evidenţia mândria inimii noastre, care caută aprecierile celorlalţi şi care nu se mulţumeşte doar cu privilegiul slujirii. Trebuie să ne învăţăm inima să caute mai întâi aprecierea lui Dumnezeu, nu pe cea a oamenilor.
2. Accepta întotdeauna criticile constructive.
De obicei, când cineva ne critică, prima reacţie este să adoptăm o poziţie defensivă. Instinctul de autoconservare ne determina să reacţionăm fără să gândim prea mult şi să tratăm critica, sau orice contră verbală, ca pe un atac asupra persoanei noastre. Critica constructivă este benefică pentru minte şi pentru suflet. Să nu cădeţi în capcana de a vă înconjura doar de linguşitori, căci ei nu vor contribui deloc la dezvoltarea voastră. Deşi cele mai multe critici cu care se confruntă slujitorii nu sunt neapărat constructive – evitaţi atmosfera unde există doar critică – trebuie să-i păstrăm în jurul nostru pe cei care au învăţat să ne critice constructiv, pentru binele şi dezvoltarea noastră personală.
3. Nu petrece timp în compania bârfitorilor.
Sunt persoane care în mod sistematic vor căuta să-ţi infecteze sufletul şi te vor goli de resursele spirituale şi emoţionale pe care le acumulezi cu greu. Ei vor încerca să se agaţe de tine ca o lipitoare de corpul cald, iar după o oră de stat în compania unor astfel de persoane te vei simţi că după o zi de sapă în căldura verii. Pentru unii oameni, slujirea pare o pierdere de vreme, însă puţini îşi închipuie stresul emoţional şi presiunea spirituală la care se expun slujitorii. Nu trebuie să petreci prea mult timp în compania celor care doar bârfesc şi îi vorbesc de rău pe alţii, dar niciodată nu se critică pe ei înşişi. Protejarea sănătăţii tale emoţionale nu trebuie neglijată, chiar dacă asta înseamnă să te detaşezi de cei care acţionează ca un virus. Un slujitor nu este o groapă de gunoi unde ceilalţi pot să arunce tot ce le trece prin cap.
4. Dezvolta strategic relaţii, nu sisteme religioase.
Dorinţa de a perpetua tradiţiile comunităţii unde slujeşti trebuie îndepărtată. Este periculos să le oferi oamenilor doar confort psihologic şi să-i faci să se simtă bine în sistemul religios pe care îl conduci. Rutina va oferi comunităţii tale o oarecare stabilitate – oamenilor le place rutina! – dar nu şi sănătate pe termen lung. Trebuie să îţi asumi riscul de a-i scoate din rutina săptămânală, indiferent de preţul pe care îl vei plăti. Oamenii sunt într-o căutare disperată după relaţii autentice. Vulnerabilitatea produce teamă, însă nu poți dezvolta relaţii autentice fără să-ţi asumi riscul de a deveni vulnerabil. Căută să dezvolți o biserică sănătoasă, nu neapărat una confortabilă!
5. Ocupă-te de sănătatea trupului tău.
Să te concentrezi asupra sănătăţii proprii nu este o dovadă de egoism. Trupul tău este Templul Duhului Sfânt şi vasul în care Dumnezeu îşi ţine propria comoară. Dacă nimiceşte cineva Templul acesta – prin alimentaţie nesănătoasă, prin consumul de substanţe periculoase, prin muncă excesivă etc. –, pe acela îl va nimici Dumnezeu. Dumnezeu accepta doar ceea ce e făcut din dragoste pentru El. Dacă nu poţi să ai grijă de propriul trup, oare cum vei putea să ai grijă de cei care formează Trupul lui Isus Hristos? Ca slujitor al Celui ce a venit în trup, a
murit în trup, a înviat în trup şi s-a înălţat în trup trebuie să ai grijă de propriul trup. Să te ocupi de sănătatea trupului tău nu este un moft, ci este un mandat divin.
6. Practică disciplinele spirituale în mod regulat.
Vei ajunge să fii convins – sper că ai realizat deja lucrul acesta – că fără disciplinele spirituale nu te vei putea dezvolta. Însă vei constata, deasemenea, că practicarea lor cu regularitate va fi dificilă. Sunt discipline spirituale – de exemplu rugăciunea şi studierea Cuvântului – pe care le vei practica mai uşor şi mai des, dar sunt discipline foarte importante pe care le vei practica foarte rar şi cu mare greutate. Trebuie să te focalizezi pe disciplinele care te ajută să te deconectezi de agitația din jurul tău. Hotărăşte-te ca regulat să practici disciplina solitudinii şi a tăcerii. Retrage-te în mijlocul naturii în fiecare an şi stai câteva zile singur cu Dumnezeu. Fără disciplinele spirituale vei fi ca un sportiv fără
antrenament. Fă din disciplină scopul tău zilnic şi vei reuşi să treci peste multe obstacole.
“Voi slujiţi Domnului Hristos.” (Coloseni 3:24)
Photo by Patrick Schneider on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter