Dezbaterile sunt aprinse. Este multă tensiune și, ni se spune, trăim un „război cultural”. Lumea se împarte de la stânga la dreapta. Există o diviziune profundă. Există antagonism și deseori se cataloghează maniheic. Dacă ar fi să împărțim taberele între „noi” și „ei”, ei sunt manevrați împotriva noastră. Constat deseori că pretinșii progresiști spun lucruri false, fac nedreptate și se folosesc de mijloace mai puțin cinstite pentru a-și impune perspectiva. Înduratul nu-i ușor, îngrijorările abundă și asistăm la degenerarea societății.
Numeroase politici culturale occidentale deformează omul. Probabil că efectele acestora vor fi devastatoare pentru mult timp.
Totuși, să nu uităm că cei mai rodnici confrați ai noștri au provenit din tabăra „adversă”. Prin urmare, să ne amintim de ei și să nu ne uităm datoria!
Richard Wurmbrand a fost un comunist convins. Oare, n-au vizat marxiștii suprimarea religiei, opiul popoarelor? După studii politice la Moscova și revenirea în România, cominternistul Wurmbrand a fost arestat și întemnițat. Și totuși, dintre numeroșii lideri ai unor culte religioase, doar Richard avea să spele, mai târziu, „rușinea de pe obrazul lui Hristos”. În momentul preluării puterii din România de către comuniștii, Richard a criticat aservirea bisericilor față de stat. Credința și activitatea l-au costat 14 ani de închisoare, dar din experiența „cu Dumnezeu în subterană” s-a născut „Vocea Martirilor”.
Pavel, ne spunea Țuțea, „nu-i om, este toată Mediterana”. Saul (cum îl identificăm inițial pe sfântul apostol în Scripturi) a fost un erudit. Acesta a avut și multă râvnă și, cum am spune astăzi, spirit de inițiativă. Datorită verticalității sale a ajuns cunoscut pentru persecuția anticreștină exercitată. Saul căuta cu vehemență să-i întemnițeze pe creștini până într-acolo încât a cerut scrisori de la marele preot pentru a avea permisiunea de a încarcera și pe adepții „căii” din diaspora evreiască, mai exact din Damasc. Mai târziu, acesta a devenit cea mai prolifică persoană în răspândirea credinței creștine.
Da, poate că adversarii nu se comportă cinstit, dar tendința greu de stăvilit este de a răspunde urii cu aceleași mijloace, de a întoarce rău pentru rău. Rămâne de referință cerința lui Traian Dorz în fața „examenelor” urii de la „Universitatea” din Gherla: „O, crește-mi iubirea, în inima mea”. Răul poate fi contagios, dar omul trebuie privit cu milă și compasiune. Cât despre adversitatea societății, să nu uităm că „dincolo” de baricadă se pot afla vajnicii noștri confrați.
Pricopiuc Serghei pentru Edictum Dei
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter