Poate o zi să fie chiar atât de importantă? Calendarul numără 365 de zile într-un an, însă e ceva special când ultima zi din an îi face loc zilei de 1 ianuarie. Venirea noului an îți promite un nou început. Recapitulăm, visăm, ne facem planuri și, în cele din urmă, luăm decizii.

Facem aceste lucruri în speranța că noul an va fi mai bun decât cel care a trecut, dar în cele din urmă, nu trăim doar pentru un an mai bun. Scopul vieții noastre nu este limitat de timp. Dumnezeu a creat timpul și ne-a așezat în curgerea lui pentru o vreme, nu pentru totdeauna. Când timpul nu va mai fi, noi vom continua să existăm. Trăim în acest moment, în această zi și în acest an, având eternitatea în gând.

Obiectivele fixate la început de an sunt importante, nu pentru că sunt absolute, ci pentru că ne canalizează viața spre ce este de o importanță veșnică. Așadar, având un viitor atemporal înainte, să ne concentrăm pe 4 dintre obiectivele importante ale noului an:

  1. Fă din întoarcerea la Cristos un mod de viață
Când Isus a spus: “Urmează-mă!”, nu le cerea ucenicilor o singură decizie, prin care se plasa în capul listei vieții lor. Îi invita la o relație perpetuă, bazată pe autenticitate, intimitate și sacrificiu. Cristos merită întreaga lor viață, așa că nu a ezitat să le ceară tot devotamentul.
Pentru noi, acest devotament se manifestă printr-o relație cu Isus, prin care comunicăm zilnic rugându-ne și citind Scriptura, prin care ne supunem voința noastră voii Lui, trăind într-o comunitate cu alți credincioși (biserica) și invitându-i pe alții să-L urmeze prin exemplul și slujirea noastră. Această relație necesită luptă.

Lumea, firea pământească și diavolul se războiesc cu noi și încearcă să ne despartă de Dumnezeu. Apostolul Pavel descrie aceste ispite în Romani 7. Victoria zilnică necesită o întoarcere zilnică la Cristos, singurul care ne poate ajuta să privim la lucrurile lui Dumnezeu, nu la lucrurile firii. Pocăința nu este numai pentru fiii risipitori care trăiesc în rebeliune, ci și pentru urmașii lui Cristos care se luptă cu rebeliunea inimii.

2. Fă planuri de zidire a oamenilor

Când Neemia s-a întors în Ierusalim, a făcut un plan de rezidire a zidurilor cetății înainte de a se apuca de treabă. Doar 52 de zile mai târziu, zidul era terminat. A fost o realizare remarcabilă. Însă, scopul lui Neemia nu a fost rezidirea zidurilor, ci a oamenilor. Cu zidul terminat, orașul era în siguranță, iar exilații se puteau reîntoarce.
Lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu este de a-i întoarce pe oameni către El și către gloria Sa. Orice alte planuri ale noastre pot să devină idoli. Sănătatea, relațiile, finanțele și cariera noastră sunt darul lui Dumnezeu pentru noi, pentru a răspândi Cuvântul și a investi în alți oameni. Dumnezeu nu ne-a chemat să facem ceva cu viața noastră. El ne-a chemat să murim față de noi înșine și să trăim pentru Cristos și viața nouă pe care o dă oricui crede în El.

3. Fă loc pentru oportunitățile neprevăzute

Este înțelept să îți stabilești obiective și să-ți faci planuri, dar este mai înțelept să-ți subordonezi orice plan voii lui Dumnezeu. Biblia spune: “Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.” (Proverbe 16:9). Țelurile pe care nu le-ai atins în anul care a trecut pot fi rezultatul leneviei sau a lipsei de disciplină și concentrare, însă unele dintre așa-zisele nereușite pot fi rezultatul ascultării de Dumnezeu și supunerii față de El pentru a primi ceva mai bun decât planurile noastre.
Ne rugăm și planificăm anul care vine, dar recunoaștem că doar Dumnezeu este suveran. Dacă Îl căutăm pe El întâi, ne ajustăm viața conform acestui lucru. Aceasta nu este o scuză pentru o viață indisciplinată și pentru o planificare precară. Este o recunoaștere a faptului că loialitatea nestrămutată față de planurile noastre ne poate duce departe de Dumnezeu.

4. Supunere activă

Planurile se fac pe hârtie, dar ascultarea și supunerea ne îndeamnă la fapte. După ce planificarea pentru noul an a fost făcută, 1 ianuarie ne întreabă: “Acum ce ai de gând să faci?” Ne dăm seama că e mult mai ușor să planifici decât să pui în aplicare planul. Butonul de “snooze” sau statusul de Facebook ne distrag într-atât încât ne deturnează chiar și cele mai simple îndatoriri.
Cunoscând voia lui Dumnezeu, încuviințând-o și sărbătorind-o nu înseamnă același lucru cu a o îndeplini. Împărăția lui Dumnezeu prosperă prin cei care fac efortul de a trece la fapte.

“Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23). Măreață sau obișnuită, ridiculizată sau lăudată, observată sau în ascuns, lucrarea trebuie făcută cu toată inima. Ne planificăm zilele, eliminăm distragerile și construim relații care ne ajută să ne îndeplinim chemarea; ne păstrăm inima deschisă la cuvintele lui Isus. “Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă” (Ioan 15:5).

Oare vor putea aceste lucruri să facă o diferență? Când ne alăturăm celui Îmbătrânit de zile în planul Său etern de mântuire a păcătoșilor, orice zi poate să facă o diferență.

Daryl Crouch, ERLC

Sursa foto: Gary Scott on Unsplash

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post comment

Go to Top