
Sunt sigur că vă amintiţi de Pantera Roz și de melodia obsesivă a lui Henry Mancini. Pantera roz părea atât de inexpresivă…dar perseverentă, umor inteligent… tot ce vrei. Pantera roz mi-a pus un zâmbet în colţul gurii… până am văzut o felină mare adevărată.
La fel este şi cu Isus cel Roz. Merge ca înlocuitor pînă Îl întîlneşti pe cel adevărat. Este un fain ca un desen animat… ca un desen animat. Isus cel roz nu există, la fel cum nu există Pantera Roz! Isus cel Roz funcţionează pînă Îl întîlneşti pe Leul din seminţia lui Iuda (Apocalipsa 5:5 ). Isus cel Roz este atît de vrednic de plîns, ca o schiloadă Panteră Roz, pusă pe şotii, faţă de Leul lui Dumnezeu. Isus este un Leu şi noi îl pictăm ca pe-o pisică de casă cuminte, care toarce cînd vrem noi.
N-aţi observat că nicăieri în Biblie nu se spune Isus este Iubire? Da, se spune că Dumnezeu este dragoste, dar nu Isus este iubire… Dar de mai multe ori se spune că Isus Cristos este Domnul! Din acest motiv cred că filmul lui Mel Gibson a făcut o greşeală fundamentală în momentul în care ne-a transmis ideea că mesajul Lui esenţial este Dragostea.
Oare nu sîntem vinovaţi cu toţii, lume şi Biserică la un loc, că am deformat convenabil chipul lui Cristos pentru a construi un idolaş care să ne îngăduie toate micile noastre compromisuri? Nu-i aşa că este convenabil un Isus care ne împlineşte toate nevoile? Un Isus care poate juca şi rolul psihanalistului şi al baby-sitterului şi al prietenului care se cunoaşte la nevoi? Preferăm un Isus care ne slujeşte, nu un Isus Cristos de slujit.. Un Isus care are copilaşii pe braţe şi zîmbitor, un Cristos în genunchi, spălînd picioarele ucenicilor, nu un Cristos pe tron şi cu ochii arzători ca para focului…Un Isus Cristos răbdător şi îngăduitor, nu un Isus Judecător, care va veni să judece vii şi morţii. Un Isus al prezentului şi trecutului iertat, nu un Isus al viitorului cutremurător. Un Isus doar Jertfă, da nu Preot, Rege şi Profet. Un isusuţ micuţ, ca un breloc, pe care îl putem pune în buzunar, de purtat după noi, nu un Isus care să ne zghihuie şi să ne fugărească, ca Bunul Păstor care să ne conducă viaţa…
Trăim ca lume şi Biserică în plină Idolatrie, cu un Isus pictat de iconari destrăbălați, imaginat de regizori în filme, un. Isus al sculptorilor şi al lui Giovanni Papini, dar nu al Scripturilor. Așa am muşcat cu gura plină dintr-o spurcăciune dulce în gură, dar amară acum în pîntec.
În numele acestei creaturi a minților noastre ne scuzăm toate micimile şi mizeriile, că doar El este dator să ierte, aşa ne-a spus: Isus iubeşte pe fiecare! Fals! Nu iubeşte pe fiecare, i-a iubit pe toţi, dar le dăruieşte viaţa numai acelora care cred în El.
Avem o lume nesimţită la chestiunile religioase şi păcatul în eflorescenţă în biserici pentru că predicăm prea mult despre un Cristos prea îngăduitor şi uităm să predicăm depre Iad, Ghehenă şi pedeapsă. Predicăm numai despre dragoste, dar nu şi despre dreptatea lui Dumnezeu. Şi iazul de foc este o realitate despre care vorbeşte acelaşi Isus care a vorbit despre cele mai importante porunci.
Poate că ar trebui să ne uităm încă o dată pe pereţii de apus ai mănăstirilor din Nordul Moldovei, unde sînt pictate scenele din Iad, poate că ar trebui să mai învăţăm cîte ceva din predica lui Jonatan Edwards, „Păcătosul în mîinile Dumnezeului celui viu”, că grozav lucru este să cazi în mîinile Dumnezeului Celui Viu (Evrei 10:31)
Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dragi prieteni, dar Isus al meu este un pic „mai rău” decît vi l-aţi descris, probabil, pînă acum. Lăsaţi-mă să vă spun aşa în devălmăşag cum este Isus al meu azi! Isus al meu va veni pe norii cerului ca judecător (1 Petru 4:5, 2 Timotei 4:1). Da El, Acelaşi Isus care a salvat-o pe femeia adulterină de la lapidare … Acelaşi Isus care nu i-a găsit vrednici pe farisei să judece, ne va judeca El însuşi. Din faţa Lui cei care nu s-au împăcat cu El vor fugi ca potîrnichile să caute să se ascundă în burta munţilor şi să strige dealurilor: „Cădeţi peste noi” (Luca 23:30).
Isus descrie înaintea răstignirii scena groaznică a revenirii Lui, cînd orice ochi îl va vedea, şi va fi atît de înfiorător, da El, Cristosul nostru bunuţ, va fi atît de plin de groază că vom fugi la pîntecele pămîntului să ne înghită. Atît de mare este mînia şi urgia lui, atît de „cumplit” va fi Cel Bun?
Va urma…
Marius David Cruceru pentru Edictum Dei
Acest articol a apărut într-o altă formă pe blogul personal
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează