Pierderea bărbatului nobil și ascensiunea compasiunii răuvoitoare (2)

Statul, spre exemplu, este o instituție care apără și protejează. Pedepsește răul și sprijină binele. Își protejează cetățenii și proprietățile acestora de acțiuni răuvoitoare. Protejează libertatea și dreptul cetățenilor de a fi productivi potrivit muncii și inițiativei fiecăruia. Le permite să facă greșeli din care să învețe, pentru ca apoi să se redreseze și să meargă înainte. Acest lucru nu se întâmplă în cultura noastră feminizată. Statul a încetat să apere și să protejeze și a început să îngrijească și să mângâie. Îi pretindem să ne hrănească, să ne îmbrace și să se îngrijească de nevoile noastre. A devenit Statul-Dădacă. Din prea multă “compasiune”, dacă cineva eșuează, Statul-Dădacă intervine în grabă, îl pune înapoi în cuib si el devine astfel protejatul Statului. Urmează, apoi, o serie de legi și politici “pline de compasiune” , menite să-i ferească pe oameni de suferință și consecințele nefaste ale acțiunilor lor. Fiecare lege care este promulgată în zilele noastre este o lege de tipul “îngrijește și mângâie”, care în cele din urmă își va distruge protejații și va mări puterea Statului în viața individului. Toate acestea sunt susținute de noua etică a “compasiunii” și aclamată de bărbații efeminați care încearcă să se depășească unii pe alții în caracterul și propunerile de tip “îngrijește și mângâie”.

Și totuși, aceste acțiuni sunt motivate de o compasiune răuvoitoare și o gentilețe falsă. Star Parker scrie adesea cum această compasiune răuvoitoare a distrus familiile de culoare. Programele de ajutor social care ofereau sprijin femeilor singure cu mai mulți copii au fost oferite sub travestiul mărinimiei; însă au avut consecințe devastatoare și nu au fost benefice nimănui, cu excepția Statului, care a acaparat mai multă putere. Criza economică din 2008 a fost acționată în primul rând de politicile de compasiune, care ofereau oricui împrumuturi, construind astfel o casă din cărți de joc care s-a dărâmat rapid. Aceste acțiuni nu sunt motivate de adevăr și înțelepciune, ci de sentimentalism și compasiune care într-un final nu aduc niciun beneficiu.

Această compasiune răuvoitoare stă în spatele tuturor proiectelor care oferă ace pentru dependenții de heroină,  care cer oprirea finanțării poliției în favoarea serviciilor comunitare și slăbirea securității de frontieră. Dă legi privitoare la salariul minim care vor duce la desființarea locurilor de muncă. Dă pedepse ușoare pentru activitățile criminale și transformă armata într-un serviciu umanitar.

Biserica este, inerent, o instituție care protejează. Pavel o descrie ca fiind “stâlpul și temelia adevărului”. Însă, acum înclină spre latura care “îngrijește și mângâie”, deoarece oamenii își doresc “vorbiri dulci și amagitoare”. Ne dorim să fim alintați și distrați în zilele de duminică.

Familia poate suferi din această cauză. Am menționat deja rezultatele devastatoare ale politicilor statale, însă, chiar și în familiile în care tatăl și mama sunt împreună, dacă îngrijirea și mângâierea copiilor nu este echilibrată cu înțelepciune, adevăr și neprihănire, atunci copiii vor ajunge răzgâiați, disfuncționali, imaturi, care nu pot face față lucrurilor potrivnice din viața lor. Obstacolele și greutățile îi vor destabiliza emoțional, le va cauza depresie – poate chiar suicid.

Chiar și piața muncii este disperată să-și etaleze ostentativ compasiunea într-o mulțime de moduri, majoritatea dintre ele nestăpânite de o înțelepciune adevărată.

Noțiunea de compasiune “răuvoitoare” este dificilă, deoarece credem că toate acțiunile, gândurile și sentimentele care denotă compasiune sunt bune. Însă trebuie să fim atenți la acest lucru. La început, Satan a mimat o inimă plină de compasiune față de Eva cea opresată. Însă, totul era o minciună. Iuda simula o inimă mărinimoasă și grijă față de săraci, însă Scriptura ne spune că își ținea banii pentru sine. Emoțiile și compasiunea îmi sunt stârnite când văd o persoană fără adăpost, însă dacă cedez acestei emoții fără echilibru înțelepciunii și adevărului, pot acționa într-o manieră care îi va fi dăunătoare. Suntem bombardați de acest șiretlic în mod constant. Cineva este defilat prin fața ochilor noștri și cererea este făcută bazată fiind totalitate pe compasiunea privitorului. Scopul este să îți atingă inima. Însă trebuie să ținem în echilibru emoțiile cu înțelepciunea și adevărul sau vom fi vinovați de acordarea de sprijin unei persoane sau acțiuni reprobabile. La acest lucru ne îndeamnă Scriptura când spune: “Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: <<Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.>>” (2 Tesaloniceni 3:10).

Compasiunea nestăpânită ar urla la această poruncă și ar numi-o plină de ură sau ceva asemănător. Însă inima cu adevărat înțeleaptă și plină de compasiune ar vedea că binele unei astfel persoane nu stă în răsfăț, ci în a fi ferm.

Voi încheia cu o poveste a unui prieten drag. În tinerețe, a apucat pe căi strâmbe, însoțindu-se cu oameni nepotriviți și ascunzându-și faptele de părinți. Într-o vineri seara, a fost prins și urma să-și petreacă tot sfârșitul de săptămână în închisoare, urmând ca luni să apară în fața judecătorului. Și-a sunat mama, știind că ea îl va elibera pe cauțiune. Însă, spre groaza lui, la telefon a răspuns tatăl său. Când i-a povestit tatălui său ce se întâmplase și cât de rău era în acea închisoare oribilă, tatăl său i-a răspuns: “Ne vedem luni”. Prietenul meu povestește cum acele zile în închisoare i-au schimbat viața. Acum a ajuns un om de afaceri de succes, cu o soție și o familie frumoasă. Aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost întâmpinat de o compasiune neîngrădită.

Cel mai mare pericol este că această compasiune răuvoitoare ne distruge abilitatea de a vedea răul ca fiind rău, atât cultural cât și personal. Ne orbește. Depravarea sexuală nu mai este privită prin prisma înțelepciunii și adevărului, ci prin răsucirea mâinii la spate de către compasiunea neîngrădită. Cocoloșim răul și ceea ce este vătămător pentru ceilalți, deoarece suntem făcuți să credem că asta înseamnă să fii plin de compasiune și de grijă.

Porțile sunt larg deschise și puțini sunt cei care înțeleg ce înseamnă adevărata grijă și compasiune. Doar ei înțeleg adevărul lui Dumnezeu, neprihănirea Lui și înțelepciunea de care ai nevoie în mijlocul furtunii. Ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea harul să devenim Bărbați Nobili și Femei Virtuoase și să ne creștem copiii pentru a deveni același lucru.

Dr. Del Tackett, drjamesdobson.org

Sursa foto: Photo by Mitchell Ng Liang an on Unsplash