Părinților, mergeți la biserică

Ascultați-mă: începeți mergând la biserică. Da, va încurajez sa va rugați împreună cu copiii voștri. Să citiți Biblia în familie. Să încercați să vă închinați împreună. Să folosiți un catehism. Toate sunt discipline excelente. Dar dacă ați avea de ales doar una singură, aceea ar fi mersul la biserică. Faceți din frecventarea și participarea la închinarea congregațională prima prioritate în familia voastră. Nu există niciun alt lucru mai benefic pe care să-l faci pentru copiii tăi, decât să participi la închinare împreună cu biserica în fiecare săptămână.

Închinarea dă tonul vieții

Un părinte din biserica noastră a făcut o afirmație care m-a luat prin surprindere: “Închinarea cu biserica este crucială în familia mea. Este centrul vieții familiei noastre.” Cunosc această familie. Practică închinarea în familie, citesc devoționale, însă acest tată a spus că cea mai mare prioritate în familia lor este frecventarea bisericii. De ce?

Mentalitatea acestui tată este în conformitate cu felul în care Scriptura prioritizează închinarea congregațională. Dumnezeu este în centrul vieții noastre. În închinarea publică, afirmăm clar lucrul acesta. Primim harul lui Dumnezeu prin Cuvânt, sacramente și rugăciune. Răspundem harului lui Dumnezeu prin laudă, recunoștință și dragoste. Avem părtășie cu El prin Cuvântul și harul Său. Slujim, ne închinăm și creștem datorită acestei comuniuni. În aceste feluri, închinarea este întreaga viață de creștin în formă distilată și concentrată.

Dumnezeu poruncește ca oamenii Săi să se întâlnească săptămânal pentru a se închina (Deuteronom 5:12, Evrei 10:25). Nu este o opțiune sau o chestiune de preferință – iar aceasta este mila lui Dumnezeu față de noi. Dumnezeu știe cât de tare avem nevoie de beneficiile acestor întâlniri. Dumnezeu nu are nevoie de închinarea noastră. Noi, pe de altă parte, avem nevoie disperată de închinarea congregațională pentru a ne centra si ordona viețile în jurul lui Dumnezeu.

Este greu să mergi la biserică. Aceasta este ideea.

Nimic nu te pregătește pentru munca grea de a-i scoate pe copiii mici pe ușă pentru a merge la biserică într-o duminică dimineața. Nu știu dacă este o luptă spirituală sau un efect al sfârșitului de săptămână, însă a-i îmbrăca și a-i face să intre în mașină este o corvoadă. Chiar și atunci când copiii sunt adolescenți, există zile în care par că se opun oricărei sugestii venite din partea ta. A merge la biserică este greu. Însă acesta este o parte din valoarea oferită de mersul la biserica în fiecare duminică. Dă tonul pentru lupta zilnică a creștinului de a trăi într-o relație personală cu Cristos.

Părtășia zilnică și slujirea lui Dumnezeu implică o abordare deliberată. A te trezi dimineața pentru a te ruga și pentru citi Scriptura nu e ușor. A-L preamări pe Dumnezeu în vremuri de durere și tristețe poate fi o luptă. A intra in conflict, a te pocăi, a căuta reconcilierea cere efort, intenție și răbdare. Însă, oricât de dificile ar fi aceste demersuri, rezultatul lor este pacea și viața. Efortul pe care-l facem dorind să participăm la închinare în fiecare săptămână le arată copiilor noștri răbdarea și intenționalitatea necesară pentru a trăi o viață de creștin rodnică și împlinitoare.

Arată un angajament neclintit închinării de duminică cu biserica

Când eram copil, mergeam la biserică în fiecare săptămână, chiar și în vacanțe. Mă plângeam adeseori (deși îmi plăceau gogoșile de la școala duminicală). Îl întrebam pe tata: “De ce nu ne luăm o săptămână liberă?”. Tatăl meu de modă veche îmi răspundea aspru, cu accentul său sudic tărăgănat: “Fiule, Dumnezeu ne dă sapte zile pe săptămână. Putem să ne sacrificăm o dimineață pentru El.” Celălalt lucru “religios” pe care îl practicam în căminul nostru era să ne rugăm pentru masă. Și totuși, vorbele tatălui meu și participarea consecventă la programele bisericii mi-au lăsat o impresie adâncă.

Când am părăsit casa părintească și am plecat la facultate, acest tipar era întipărit profund în viața mea. Eram de obicei singura persoană de pe palier care mergea la biserică duminica, însă mă trezeam și plecam. Când călătoream și ratam serviciul de dimineață, mergeam la unul din campus.

Loialitatea familiei mele față de închinarea de duminică a întărit câteva adevăruri în mintea mea: Dumnezeu este centrul vieții, Dumnezeu este vrednic de laudă și închinare, iar viața creștină cere sacrificiu și disciplină. Tatăl meu mi-a vorbit rareori despre chestiunile spirituale și nu cred că avea vocabularul bogat necesar pentru astfel de conversații. Cu toate acestea, a exemplificat o trăire creștină, în mare parte datorită hotărârii sale neclintite de a merge la biserică în fiecare duminică.

Dacă te simți inadecvat pentru a fi liderul spiritual al copiilor tăi, du-te la biserică. Dacă strategiile parentingului creștin ți se par prea complicate, du-te la biserică. Dacă ți-ai luat prea multe duminici libere, du-te la biserică. Dacă toate acestea ți se par copleșitor de dificile, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea harul de a avea această disciplină constant în viața familiei tale. Credincioșia în frecventarea bisericii poate avea o influență eternă asupra copiilor tăi.

Cameron Cole, The Gospel Coalition

Photo by Lauren Samuels on Unsplash