Părinții sau statul: Ce ne poate învăța Kuyper despre gestionarea rețelelor de socializare

Institute for Family Studies a publicat o listă de recomandări care îi pot proteja pe adolescenți de pericolele rețelelor de socializare. Printre recomandări se numără legi de verificare a vârstei, cerința acordului parental și oprirea platformelor pe timpul nopții pentru adolescenți. Unele țări au încercat deja să restricționeze accesul tinerilor la tehnologie. De exemplu, Franța a interzis folosirea telefoanelor mobile în școli până la vârsta de 15 ani.

Monitorizarea folosirii rețelelor de socializare de către adolescenți ar trebui să fie un fapt de la sine înțeles. Oricine nu este convins pe deplin că trebuie făcut ceva ar trebui să se gândească la tinerii de pe TikTok care manifestă ticuri asemănătoare sindromului Tourette și la criza rapid instalată a disforiei de gen în comunitățile social media.

Cu toate acestea, faptul că guvernul este ultima linie de apărare în oferirea unor limite folosirii rețelelor de socializare înseamnă că celelalte linii de apărare au eșuat. În special, familiile au eșuat în a-i proteja pe copii de ceea ce îi amenință cel mai mult.

Aceasta este o aplicație modernă a uneia dintre cele mai utile idei a teologului olandez Abraham Kuyper, care a trăit la începutul secolului al XX-lea. Kuyper a fost numit în glumă “sfântul protector al Centrului Colson. Către sfârșitul vieții sale, Chuck Colson, fondatorul centrului, a descris câtă influență a avut gândirea lui Kuyper asupra sa, mai ales în a înțelege cum sunt chemați creștinii să interacționeze și să influențeze cultura din jurul lor.

Potrivit lui Kuyper, creștinii pot influența cel mai profund societatea prin sfera familiilor lor, cărămida de bază a societății. De-a lungul vieții sale, Kuyper a lucrat în diferite sfere ale vieții culturale, nu numai scriind ca teolog, ci și fondând o Universitate, înființând un ziar și, în cele din urmă, devenind prim-ministru. În toate carierele variate pe care le-a avut, Kuyper a susținut și a trăit conceptul numit “suveranitate a sferelor”.

“Sferele”, așa cum le înțelegea Kuyper, sunt grupările sociale sau domeniile care fac ca o societate să funcționeze. El le înțelegea ca fiind niște rotițe auto-angrenate, care lucrează împreună. În discursul său de la inaugurarea Universității Libere din Olanda, el a explicat că fiecare sferă – fie ea știință, artă, finanțe, guvern sau familie – își are “propria lege a vieții” și “propriul cap” al conducerii. În ultimă instanță, Cristos este suveran peste toate acestea. Cel mai celebru citat al său este: “nu există niciun centimetru pătrat în tot teritoriul vieții noastre, despre care Cristos, care este Stăpân peste toate, să nu strige: ‘Este al Meu!’”. Cristos este Cel care mișcă “roțile pentru a se întoarce acolo unde trebuie să se întoarcă. A nu oprima viața și a nu lega libertatea, ci a permite traiul liber în fiecare din aceste sfere, nu este acesta idealul dorit de fiecare stat suveran nobil?”.

Ideea sa, conform căreia datoria unui șef al statului este de a facilita “traiul liber”, ne indică că în multe aspecte, Kuyper a trăit într-o perioadă similară cu a noastră – o perioadă în care oamenii doreau o revoluție. Kuyper nu era de acord cu această abordare anarhică și și-a numit partidul politic “Partidul Antirevoluționar”. Potrivit autorului Michael Wagenman, Kuyper credea că “oamenii sunt chemați la acțiuni responsabile, în care ‘cursul dezvoltării istorice poate fi alterat doar prin schimbări graduale într-o manieră legitimă.’ Însă acest lucru este realizat mai degrabă prin reforme responsabile, decât prin revoluții deschise, care caută să instaureze o utopie fabricată.”

Dacă limbajul instaurării unei “utopii fabricate” nu vă sună familiar, căutați termenii de “antirasist” și “revoluție” pe Twitter. Criza statului – credea Kuyper – scoate la iveală criza familiei.

Kuyper vedea conducerea familială ca “responsabilă pentru bunul mers al familiei”. Conducerea statală ar trebui să intervină doar atunci cand părinții nu-și fac datoria. El insistă că “statul ar trebui să preia și să efectueze ceea ce nu este îndeplinit corespunzător (pentru atâta timp cât nu este îndeplinit corespunzător) din sferele mai mici ale vieții”.

Dacă controlul guvernamental al bunului mers al familiei trebuie să apară, trebuie sa fie temporar; astfel acesta poate motiva o buna desfășurare familială, cum ar fi deducerea taxelor pentru planurile de economii pentru universitate. Însă un control din partea statului asupra familiei poate deveni repede ciudat și totalitar, de exemplu ar putea separa un copil care se consideră transgender de familia sa creștină. Acesta este unul din motivele pentru care creștinii ar trebui să susțină și să promoveze drepturile parentale.

Revenind la problema adolescenților și a rețelelor de socializare, putem spune că restricționarea accesului acestora la astfel de platforme este o idee bună. Însă aceasta este treaba familiei, nu a statului. Când familiile funcționează bine, societatea funcționează bine. O societate nu este mai virtuoasă decât familiile din care este formată.