O lume nebună

  Ne cutremurăm la gândul cum ar putea societatea să se degradeze în și mai multă corupție, întuneric și dezordine și totuși lumea continuă să găsească noi abisuri în care să se scufunde cu prea mare ușurință. Dacă Domnul va întârzia, s-ar putea să privim înapoi la 2020 ca la „vremurile bune”.

   Pe lângă haosul nesfârșit care ne înconjoară, societatea noastră se îneacă într-o mare de minciuni, astfel încât cultura este pătrunsă de un sentiment devastator de insecuritate. Nu mai avem încredere în politicieni, experți în sănătate, activiști sociali, academicieni sau mass-media – cu toții și-au pierdut credibilitatea urmărind agende personale în locul onestității. Chiar și liderii religioși au arătat o înclinație pentru dublu discurs și înșelăciune atunci când le convine. Am fost mințiți atât de des, încât tratăm fiecare afirmație ca fiind dubioasă. Trăind într-o stare constantă de îndoială și suspiciune este atât obositor, cât și exasperant.

Cu toate acestea, există Unul către care ne putem îndrepta și care ne spune întotdeauna adevărul: Dumnezeu cel viu, care s-a revelat în paginile Scripturii. Într-o lume dominată de haos, corupție și minciuni, doar Dumnezeu este întotdeauna credincios și adevărat. „Cuvântul Său este adevărul” (Ioan 17:17) și dacă vrem să înțelegem zilele rele în care trăim – și să înțelegem cum ar vrea Dumnezeu să răspundem acestor provocări – acesta este singurul loc în care ne putem întoarce.

Răsturnarea Legii lui Dumnezeu

   Putem începe prin a privi în cartea lui Isaia. Cu șapte sute de ani înainte de nașterea lui Cristos, Dumnezeu confrunta o altă națiune care se cufundase în corupție și haos: Israel.

 „Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: “Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea. Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.” Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima suferă de moarte! Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn, ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc ca nişte sălbatici.” (Isaia 1:2–7)

De-a lungul Vechiului Testament, vedem modelul infidelității spirituale a Israelului și judecata fidelă a Domnului pentru păcatul lor. Aici, la începutul lui Isaia, poporul lui Dumnezeu era adâncit în păcat și nelegiuire. Au respins pe Domnul și Cuvântul Său și erau pe marginea judecății. Prin gura profetului Său, Dumnezeu îi avertiza cu privire la pustiirea care are loc atunci când o națiune se întoarce împotriva lui Dumnezeu.

Israel se îndrepta spre o judecată divină devastatoare. Prin Isaia, Dumnezeu le-a oferit câteva acuzații specifice despre păcatele care i-au pus pe această traiectorie înfricoșătoare. „Vai de cei care numesc răul bine, și binele rău; care înlocuiesc întunericul cu lumină și lumina cu întuneric; care înlocuiesc amarul cu dulce și dulcele cu amar!” (Isaia 5:20). Spre sfârșitul cărții, îi condamnă din nou: „Căci mâinile vă sunt mânjite de sânge, şi degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri. Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul şi nasc nelegiuirea.” (Isaia 59:3–4). O astfel de inversare morală semnalează de obicei venirea judecății lui Dumnezeu.

În răzvrătirea lui împotriva lui Dumnezeu, Israel a răsturnat moralitatea. Opoziția lor față de Domnul a întors viziunea lor asupra adevărului, dreptății și virtuții pe dos. Aceasta este, în esență, natura umanității căzute: să creadă minciuni, să răstoarne binele și răul și să înlocuiască standardul sfânt al lui Dumnezeu cu unul defectuos și slab, de concepție proprie. Sună cunoscut?

La fel ca Israel în vremea lui Isaia, trăim într-o altă manifestare istorică a influenței corupătoare și pervertitoare a păcatului. Vedem aceeași răsturnare a moralității întâmplându-se în fiecare zi, cu aplauzele viguroase ale unei culturi răzvrătite, convinse pe deplin de propriile merite și virtuți.

Nu trebuie să căutăm mai departe de titlurile recente pentru a vedea cum păcătoșii „numesc răul bine, și binele rău.” Proteste pașnice duc la revolte, jafuri, distrugeri și moarte. Cei care pretind că sunt anti-fasciști suprimă violent punctele de vedere opuse. Anti-rasistii cer segregare etnică, cote de angajare și alte forme de parțialitate organizațională și financiară. Cetățenilor care respectă legea li se impune să rămână acasă, în timp ce haosul mulțimilor violente este tolerat și încurajat. Protestatarii se adună în stradă pentru a proclama că viețile negrilor contează, în timp ce susțin cu mândrie o organizație care ucide aproape o mie de bebeluși negri în fiecare zi. Alții cer o justiție ajustată, bazată pe puține fapte și judecăți pripite. Criminalii sunt deplânși ca martiri, în timp ce poliția este în mod constant denigrată.

Ce este în neregulă cu această lume? Cum am ajuns aici, cu susul în jos? Este rezultatul vreunei inechități sociale? Problema este educațională, economică sau de mediu? Cum am ajuns la o astfel de gândire întortocheată?

John MacArthur, Grace to You