Nu și-a zidit casa, ci altarul!

„Domnul S-a arătat lui Avram și i-a zis: „Toată țara aceasta o voi da seminței tale.” Și Avram a zidit acolo un altar Domnului care i se arătase. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel și și-a întins cortul, având Betelul la apus și Ai la răsărit. A zidit și acolo un altar Domnului și a chemat Numele Domnului.” (Geneza 12:7-8)

„Din țara de la miazăzi, s-a îndreptat și a mers până la Betel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel și Ai, în locul unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Și acolo, Avram a chemat Numele Domnului” (Geneza 13:3-4)

„Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor” (Geneza 22:9).

Avraam nu își zidește o casă, cetate sau turn, așa cum făcuseră unii înaintea sa (Cain-Genesa 4 sau oamenii, în câmpia Șinear-Genesa 11). Ba dimpotrivă, Avraam părăsește cetatea și locuiește restul zilelor într-un cort pe care îl mută dintr-o parte în alta. O viață de nomad, de peregrin. O viață fluidă, iar uneori chiar instabilă. O viață marcată de nesiguranță. Îi fusese promisă țara, dar deocamdată trebuie să fie mulțumitor pentru… nimic. Faptul acesta ne izbește cu toată forța atunci când îi moare nevasta, iar Avraam nu deține nici măcar o palmă de pământ unde să-și îngroape moarta (vezi Geneza 23). Este silit de împrejurare să cumpere locul de înmormântare. Acesta va fi de altfel primul și ultimul teren din Canaan care intră în posesia lui.

Avraam nu zidește case, nici cetăți, nici turnuri. Zidește în schimb altare. Altarul, nu cortul este cel care oferă stabilitate vieții lui Avraam. Altarele reprezintă puncte fixe, la care Avraam se poate întoarce mereu. Acolo relația cu Dumnezeu se reînnoadă (sau, pentru a folosi un termen drag fratelui Beniamin Fărăgău, „se refocalizează”.) Acolo sunt reafirmate promisiunile și sunt primite altele noi. Acolo îi arată Domnul încotro trebuie să o apuce. Acolo așază Avraam ce are mai scump… Acolo învață Avraam să privească nu înainte, ci în sus.

Viața nu e niciodată ușoară atunci când e trăită lângă altar, dar e mai frumoasă și mai cu folos. Viața nu e niciodată ușoară lângă altar, acolo unde adeseori trebui să legăm și să ardem ceea ce ne este atât de drag. Viața nu e niciodată ușoară lângă altar, dar moartea e. Când trăiești și mori lângă altar, moartea e un mic pas. Altfel, e prăbușire în hău. Cu cât turnul pe care l-ai zidit și de care ți-ai legat inima e mai înalt, cu atât e alunecarea în abis mai grozavă. Turnul nu te înalță la cer, doar altarul poate face asta.