Nu există scurtături atunci când vorbim despre creștere

Apoi, există autocolantul popular „Coexist”. Poate că l-ați văzut, cel scris cu simbolurile diferitelor religii — semiluna islamică formând C, crucea creștină formând T și așa mai departe. Ideea pare să fie că, dacă noi, oamenii religioși, am înceta să ne concentrăm asupra diferențelor noastre, am putea atinge armonia mondială. Dacă am înțelege că toate credințele noastre sunt, în cele din urmă, aceleași, toate problemele războiului ar dispărea.

Lucrul amuzant este că vom respinge astfel afirmații atunci când apar pe un autocolant, dar le vom accepta în altă parte. Câte seminarii de afaceri promit un profit sporit dacă ne concentrăm doar pe pozitiv sau vizualizăm un obiectiv? Misticismul oriental, unde o mare parte din teologia autocolantului despre care vorbim își are originea, o îmbracă cu practici religioase mai acceptabile. Meditați în mod regulat, repetând o mantra în timp ce vizualizați unitatea tuturor lucrurilor, iar rasa umană se va îndrepta către unitate. Dar mai există și o versiune vândută nouă creștinilor. Spune-ți dorința, declară că este a ta în numele lui Isus, vizualizeaz-o întâmplându-se și apoi va fi a ta. Vindecarea, bogăția, succesul în relații, familia fericită, căsnicia îmbunătățită vor veni de îndată ce le vei declara ale tale și vei practica puterea gândirii pozitive.

Căutăm tehnica potrivită, secretul care ne va transforma dorințele în realitate. Râdem de magia spirituală a lumii, doar ca să o botezăm și să o practicăm noi înșine. Vom citi Scriptura în speranța că vom găsi vreo scurtătură către creșterea spirituală, în timp ce scăpăm răspunsul adevărat— cheia nu este în Biblie; cheia este Biblia.

Unul dintre motivele pentru care căutăm scurtături spirituale este legat de epoca noastră modernă, în care abundă scurtăturile și rezultatele rapide. Putem ameliora rapid durerea cu medicamente, putem găsi drumul către restaurante cu smartphone-urile noastre și putem obține răspunsuri imediate la întrebările noastre online. Acestea nu sunt lucruri în mod inerent rele, dar tind să stimuleze așteptări false. Dacă tehnologia ne poate ușura munca și viața zi cu zi, cu siguranță ne poate odihni și sufletele, nu?

Presupunem că răspunsul este “da” și există prea mulți „experți” care vor încuraja această presupunere. Uită-te doar la secțiunea de dezvoltare personală dintr-o librăria locală, fie ea și creștină. Carte după carte promite să dețină cheia fericirii noastre în doisprezece pași sau mai puțin. Faptul că niciuna dintre promisiuni nu se împlinește, nu îi împiedică pe cititori din a mai cumpăra și nici pe autori din a mai scrie.

Dar, în cele din urmă, nu ne putem învinovăți căutarea de scurtături în era tehnologiei moderne. Dorința noastră înnăscută de a fi stăpâni pe propriile noastre destine ne determină să căutăm tehnici de construire a sufletului care ne vor îmbunătăți. Noi nu vedem credința noastră ca un scop în sine, ci ca pe un mijloc pentru a ajunge la o mai mare împlinire. Evangheliştii îi îndeamnă pe oameni să vină la Hristos, spunându-le că El îi va face mai fericiţi, mai încrezători în ei înşişi şi mai spirituali. Isus devine un mijloc de a ne îmbunătăți căsătoriile și finanțele, eliberându-ne în același timp de orice fel de constrângeri și trăsături negative de caracter.

Poate Hristos să facă toate aceste lucruri? Bineînțeles că poate. Dar Isus nu este un mijloc pentru alte scopuri – El Însuși este scopul vieții noastre. El nu vine în viața noastră pentru a ne oferi tehnici speciale pentru a ne face viața mai bună; El lucrează în și prin noi, schimbându-ne de dragul slavei Sale. El nu oferă credincioșilor niciun secret mistic pentru a-i duce la un nivel superior al spiritualității. Nu există un adevăr ascuns disponibil doar pentru câțiva, nicio metodă care să garanteze o maturitate rapidă în El.

Suntem mântuiți numai prin har și socotiți neprihăniți doar prin credință, iar după ce am fost mântuiți, nu așteptăm pur și simplu să murim. Creștinismul este și despre creșterea spirituală, iar creșterea spirituală implică efort — munca grea a sfințirii. În mod evident, nu lucrăm pentru mântuirea sau neprihănirea noastră. Ambele acte sunt realizate numai de Dumnezeu. Numai Duhul Sfânt ne poate schimba inimile. Numai neprihănirea lui Hristos, neprihănirea Fiului lui Dumnezeu asigurată prin ascultarea Sa desăvârșită față de Tatăl, ne poate asigura dreptul de a rămâne în fața lui Dumnezeu. Sfințirea, însă, include eforturile noastre. Putem spunem că este sinergic pentru că atât Dumnezeu, cât și noi facem ceva. Cu toate acestea, nu suntem parteneri egali. Dumnezeu dorește și lucrează în noi după bunăvoința Lui, astfel încât să progresăm în sfințenie (Filipeni 2:12–13). Dar, pe măsură ce Dumnezeu lucrează în noi, și noi lucrăm, urmărindu-L în rugăciune, bizuindu-ne pe mijloacele harului, căutând să fim împăcați cu cei pe care i-am jignit. Nu există o scurtătură pentru sfințire. Este un întreg proces și unul care de prea multe ori pare excesiv de anevoios, având nevoie chiar de ani de zile.

Lucrarea lui Dumnezeu este ușoară pentru El. El nu caută scurtături pentru că nu obosește niciodată. Noi suntem cei care obosim și suntem frustrați. Și de aceea, suntem tentați să căutăm calea simplă și răspunsul rapid. Dar nu există niciunul. Sfințirea presupune să avem grijă de mijloacele pe care ni le-a dat Dumnezeu. Creșterea poate fi lentă, aproape imperceptibilă uneori, dar este sigură.

Nicio tehnică a diavolului nu poate opri procesul prin care Hristos ne face după chipul Său. Pe cei pe care El îi cheamă, îi și sfințește.

Neglijând lucrurile Domnului nu va avea ca rezultat zidirea noastră spirituală. Vizualizarea sau căutarea unei formule secrete nu va ajuta. Trebuie să ne lucrăm mântuirea cu frică și ascultare, știind că Hristos, prin Duhul Său, lucrează în noi.

R.C. Sproul, Ligonier

Sursa foto: Photo by Markus Spiske on Unsplash