Nu există lumea “post-adevăr”

Într-o lume post-adevăr, sentimentele contează mai mult decât dovezile și subiectivismul personal mai mult decât realitatea obiectivă. Șase ani mai târziu, înotăm în apele post-adevărului cultural și încercăm, cu o dificultate crescândă, să nu lăsăm societatea să se dezintegreze atunci când nu cădem de acord nici măcar asupra naturii adevărului și realității.

Paradoxul omenirii căzute în păcat este acela că iubim și urâm adevărul, în același timp. Tânjim după adevăr, precum cerșetorii după hrana sățioasă. Disprețuim adevărul, la fel ca niște mici tirani care se irită la ideea că ar putea fi cineva care exercită autoritate asupra noastră. Dorința noastră de adevăr ne face să îmbrățișăm ușor orice minciună.

De ce ne împotrivim adevărului? Pentru că, adânc în sufletul nostru este dorința de a fi stăpânii propriului nostru destin și adevărul ne stă adesea în cale. Adevărul este deasupra și în afara noastră. Adevărul nu se pleacă în fața preferințelor noastre, indiferent cât de orwellian ar fi limbajul nostru, eufemismele și pronumele adoptate.

John Webster scria: 

“Adevărul despre lume este ceva diferit nouă, ceva ce nu poate fi supus. Adevărului nu-i putem porunci, ci el ne poruncește. Ne obligă să recunoaștem că lumea și noi, cei care trăim în ea, suntem ceea ce suntem, independent de voința noastră. Adevărul împiedică plăsmuirea; când am atins adevărul, am atins limitele voinței noastre. Din cauză că adevărul este o barieră împotriva noastră, trebuie să găsim metode de a-l amăgi. Trebuie să fugim de adevăr.”

În lumea de azi, vedem două strategii des întâlnite de a fugi de adevăr. 

Strategia nr. 1: Relativizarea adevărului

O metodă de amăgire a adevărului este relativizarea acestuia pe baza experiențelor noastre. Din acest motiv auzim expresiile “a vorbi adevărul propriu” sau “îmi trăiesc adevărul meu”. Termenul “adevăr” a devenit sinonim cu cel de “perspectivă” sau “experiență”.

Da, ar trebui să existe loc pentru a ne împărtăși experiențele și a ne prezenta perspectivele. Dacă tendința noastră este, însă, de a ne împodobi adevărul cu termeni precum “al meu” sau “al tău”, încălcăm însăși definiția adevărului. Adevărul reprezintă ceea ce e corect, indiferent de perioadă, situație sau circumstanță. Este valabil în aceeași măsură pentru cei tineri la fel ca pentru cei bătrâni, pentru azi la fel ca ieri.

De asemenea, atunci când privim adevărul exclusiv prin termeni personali, pierdem aventura căutării și găsirii a ceva dincolo de limitele sentimentelor noastre. Marea aventura începe atunci când găsești ceva dincolo de tărâmul perspectivei sau experienței proprii – adevăruri care nu au fost scornite sau adaptate persoanei noastre, ci adevăruri descoperite cărora ne adaptăm.

Strategia nr. 2: Răstălmăcirea adevărului

O a doua metodă de a fugi de adevăr este modelarea adevărului într-atât încât nu mai reprezintă o amenințare pentru felul nostru de trai. Îl sucim în așa fel încât să slujească scopurilor noastre.

Într-o lume dominată de social media, imaginea înseamnă totul. Percepția înseamnă realitate, când, de fapt, nu e așa. Cu cât înlocuim esența cu spectacolul, cu atât devenim mai vulnerabili în fața minciunii care spune că adevărul poate fi modelat, ținut la distanță de alegerile noastre de zi cu zi.

Cristos, Adevărul

Creștinismul respinge orice încercare de a relativiza sau răstălmăci adevărul, la fel cum respinge orice propunere de a reduce adevărul la o lege, o imagine, o propunere sau forță a naturii fără a face referință la Dumnezeu. Creștinismul ne aduce față în față cu o persoană, o persoană care pretinde că este adevărul. Nu un adevăr care să corespundă majorității, ci întruparea adevărului pe care îl căutăm cu toții, unul care este fundamentul tuturor celorlalte adevăruri.

Într-o lume plină de iluzii, sub domnia celui rău, tatăl minciunii, Fiul lui Dumnezeu mărturisește despre adevăr. Demască ipocrizia umană și forțele care fac ravagii și distrug lumea creată de Dumnezeu. Cuvântul Său zdruncină și vocea Lui cheamă la viață. A venit să salveze păcătoșii, care sunt atât înșelători cat și înșelați.

Isus din Nazaret este Adevărul care dă viață. Acest Salvator a vorbit și vorbește prin Cuvânt – acesta îi dovedește identitatea. “Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17:17). Acesta este adevărul care eliberează.

Fii martor al adevărului

A purta numele lui Cristos înseamnă să fii martor al adevărului într-o lume care înclină să creadă minciuni.

Suntem martorii frumuseții din fiecare fiintă umană – imago Dei – indiferent de etnie, vârstă, țara de proveniență sau statut social. Susținem sanctitatea vieții umane, inclusiv viața din pântecele mamei.

Mărturisim că ordinea creației este bună și ne împotrivim filozofiilor și ideologiilor care lovesc în trupul femeii sau bărbatului sub masca inclusivității sau libertății.

Suntem martorii adevărului atunci când supunem erudiția noastră autorității lui Dumnezeu ca autor al Scripturii, chiar și atunci când ar fi mai ușor să răstălmăcim poruncile mai dificile ale Bibliei, devenind – după cum spunea Kierkegaard – “niște oameni care îl sărută pe Iuda”, urmași care îl trădează pe Cristos prin interpretarea eronată.

Suntem martorii adevărului atunci când căutăm să despărțim adevărul de falsitate, abținându-ne de la a ne defăima frații și surorile în Cristos, de la a împrăștia neadevăruri cu buzele sau cu degetele, în mediul online.

A fi martor al adevărului poate fi extenuant într-o lume care clădește minciuni după minciuni. Alexandr Soljenițîn avea dreptate: “Un cuvânt adevărat cântărește mai mult decât întreaga lume.”

Minciunile vor cădea, în cele din urmă.

Dicționarul Oxford poate să fi ales termenul “post-adevăr” drept cuvântul anului în 2016, însă nu exista “lume post-adevăr” sau “societate post-adevăr”. Există doar cei care ignoră adevărul și cei care își doresc să trăiască conform lui. Viitorul este asigurat de Cel care a zdrobit capul tatălui minciunii.

Trevin Wax, The Gospel Coalition

sursa foto: Photo by Oksana Manych on Unsplash