Nu avem civilizație fără restricții: Cuvinte înțelepte din 1939

Dacă energia cheltuită în discuțiile despre sex este disproporționată, este bine de știut că au existat oameni care au prezis lucrul acesta. Cel mai bun exemplu este J.D. Unwin, sociolog la Oxford. În 1939, Unwin a publicat o carte de referință în care și-a prezentat cercetările. “Sex and Culture” a studiat 80 de triburi și șase civilizații în decursul a cinci milenii, prin prisma unei singure întrebări: “Pot prezice ideile despre eliberarea sexuală succesul sau colapsul unei culturi?”

Rezultatele cercetărilor lui Unwin au fost tulburătoare:

“La fel cum societățile au avansat și apoi au dispărut într-o stare generală de neputință, la fel căsătoria s-a schimbat în interiorul acestora de la o aventură temporară bazată pe consimțământ, la o asociere pe toată durata vieții dintre un bărbat și o femeie, apoi întorcându-se din nou la o uniune fără reguli sau la poligamie.”

Ba mai mult, Unwin concluzionează:

“În toată istoria umană nu se întâlnește nicio circumstanță în care vreun grup să fi devenit civilizat până nu a devenit absolut monogam; și nu există niciun exemplu în care vreun grup să-și fi păstrat cultura după ce a adoptat obiceiuri mai puțin riguroase.”

Unwin a văzut un tipar în desfășurare în spatele structurii societăților. Dacă trei generații consecutive abandonau limitele sexuale construite pentru a proteja căsătoria și fidelitatea, societatea se prăbușea.

Mai bine zis, sexualitatea este esențială pentru supraviețuire. Și totuși, sexualitatea este o forță atât de puternică, încât trebuie controlată, deoarece altfel va distruge viitorul în loc să-l asigure. Sexualitatea neprioritizată corect este devastatoare atât pentru individ, cât și pentru întreaga societate.

Concluziile lui Unwin se pot rezuma la o singură problemă. Trăiesc oamenii pentru viitor, având abilitatea de a amâna gratificarea sau se concentrează pe momentul prezent? Când o cultură nu poate să-și stăpânească instinctele sexuale, oamenii se gândesc mai puțin să-și asigure viitorul și își compromit stabilitatea, productivitatea și bunăstarea generației viitoare în goana după plăceri sexuale.

Unwin susținea că nu a avut nicio direcție morală sau ideologică în cercetările sale. “Nu-mi spun părerea despre ce este bine sau rău”, scrie el. Munca lui este, neîndoios, profundă, la fel cum sunt și concluziile, pe care se pare că le trăim în timp real.

Potrivit Pew Research, aproape 90% din copii trăiau cu ambii părinți căsătoriți în 1960. În 2008, numărul lor a scăzut la 64%. În aceeași perioadă de timp, procentul de copii născuți în familii monoparentale, în care mama este necăsătorită, a crescut de la 5% la 41%. Nu există îndoială în felul negativ în care sunt afectați copiii. Studiile arată că adolescenții care provin din familii monoparentale sau mixte au cu 300% mai multe șanse să aibă nevoie de asistență psihologică, de două ori mai multe șanse să abandoneze studiile liceale și mai multe șanse de sinucidere. Ajung să aibă mai puțină educație superioară și slujbe mai puțin plătite decât părinții lor și au mai multe șanse să divorțeze.

Asta nu se întâmplă din cauză că tinerii din familiile netradiționale au mai puțin potențial sau mai puțină valoare. De asemenea, nici familiile stabile, cu ambii părinți prezenți nu garantează rezultate bune pentru copiii lor. Statisticile nu determină viitorul unui individ, însă pot identifica viitorul unei societăți. La nivel civilizațional, viitorul este o problemă matematică.

Primele zile ale revoluției sexuale au reorganizat moralitatea comportamentului sexual, însă în zilele noastre s-a mers mai departe, slăbind identitatea și așa destul de fragilă a generației tinere, împarțind-o în diferitele direcții ale acronimului mereu crescând al identităților sexuale. În ziua de azi, de la 1 în 5 până la 40% dintre tineri se identifică ca LGBTQ. Sau, după cum a fost cazul unei clase dintr-un liceu de pe coasta de est a Americii, toți dintre ei se identificau ca LGBTQ.

Credincioșia creștină în aceste vremuri culturale trebuie să includă protecția copiilor și un angajament față de viitorul societății. Cel mai mic lucru pe care îl putem face este să spunem ceea ce este bine, mai ales cand este nepopular să o faci. Va trebui să respingem “teza inevitabilității” – noțiunea că totul este pierdut și că toate vor merge din ce în ce mai rău, așa că nimic din ce facem nu contează. Cu curaj și dragoste necondiționată față de aproapele nostru, vom continua să vorbim adevărul.

Trebuie să ne reamintim nouă înșine și unii altora ceva ce ar trebui să fie evident, însă nu e: ideile și comportamentul revoluției sexuale târzii nu este normal. Nu este normală nici fascinația și concentrarea pe sexualitate ca factor central și definitoriu al existenței și importanței umane.

Sexualitatea umană nu este un construct arbitrar, precum limita de viteză. Face parte din realitatea vieții, la fel ca gravitatea. Putem nega lucrul acesta, însă nu putem evita durerea căzăturii.