Noua ascendență feminină – Cum se va schimba societatea datorită supraproducției de absolvenți de gen feminin? (3)

Un alt efect colateral al acestei schimbări ar putea fi competiția intensificată între femei în domeniul dragostei, la fel ca în cel al muncii. Sociologii secolului douăzeci au presupus că stilul tipic feminin à la Jane Austen de a dori să se căsătorească cu un partener superior social, era un efect secundar al excluderii acestora din forța de muncă; și că femeile ar trebui să se mulțumească cu parteneri mai puțin superiori odată ce au fost capabile să își câștige singure existența.

Cercetările recente, însă, ne arată că lucrurile nu stau așa: un studiu multicultural în 37 de societăți a arătat că femeile din fiecare societate au pus l mai mare preț pe perspectiva financiara a unui potențial partener decât au pus bărbații. Psihologii evolutioniști susțin că aceste preferințe nu sunt efecte accidentale a opresiunii patriarhale, ci strategii adaptative care au evoluat de-a lungul mileniilor.

Dacă lucrurile stau așa, nu se vor schimba peste noapte. Ce se întâmplă când succesul femeilor în grupurile elitiste rezultă într-un deficit relativ al bărbaților de statut înalt? Un produs secundar posibil al acestei dinamici ar fi un subgrup de bărbați excluși din orice proiect realist de a-și găsi vreun partener. Datele publicate de Institutul de Studii Familiale în 2018 ne arată că celibatul a fost relativ stabil în ultimele decenii pentru femei, însă a crescut brusc și disproporționat pentru bărbați – fapt atribuit în special declinului căsătoriilor tinerilor.

Ce proporție din acest fapt este atribuită statutului bărbaților și diminuării resurselor? Este greu de spus, însă nu e atât de greu să găsești articole scrise de femei tinere care deplâng lipsa bărbaților dezirabili. “De ce sunt femeile mileniale realizate incapabile să își găsească parteneri?”, întreba Larissa Faw în Forbes, în anul 2012. Pe scurt, răspunsul ar fi: deoarece femeile mileniale realizate sunt mai multe decât bărbații în rândul elitelor, iar ele tind să-i respingă pe bărbații de statut inferior, deși numărul lor e în creștere, considerându-i parteneri de viață nedemni de ele.

Extrapolând această tendință, ajungem la o imagine tulburătoare a unor oameni singuri, frustrați ai ambelor sexe, care devin din ce în ce mai nesatisfăcuți cu perspectivele lor asupra vieții amoroase și de familie. Nu este o rețetă pentru a trăi fericiți până la adânci bătrâneți.

Marea Britanie se îndreaptă în aceeași direcție

Ca să nu credeți că această problemă este specifică doar Statelor Unite și ține de competența ei ca să o rezolve, Marea Britanie se îndreaptă on aceeași direcție. În general, Marea Britanie își trimite mai mult de jumătate din tineri la universitate – o rată extrem de ridicată de supraproducție de elite – astfel încât este foarte probabil să se confrunte cu acel gen de tulburare pe care o prezice Turchin. În timp ce numărul femeilor l-au depășit pe cel al bărbaților în SUA în educația superioară înca din anul 1978, în Marea Britanie acest lucru se întâmplă din 1996. Încă de atunci, potrivit datelor guvernamentale, diferența dintre absolvenții de gen feminin și cei de gen masculin a crescut la 87000, în jur de 36% mai multe femei decât bărbați. Lăsând la o parte entuziasmul cu care America își exportă normele culturale în întreaga lume, aceeași factori structurali încep să iasă la iveală și în această țară.

Nicio constatare de mai sus, binînțeles, nu își dorește să sugereze că starea actuală a războiului cultural ar putea fi vindecat prin educarea a mai puține femei. Răsturnarea balanței nu ar contribui la vindecarea excesului de elite care concurează pentru prea puține slujbe. Nu trebuie să subscriem viziunii lui Elizabeth Cady Stanton de “drăgălășenii și dulcegării” asupra sexului feminin pentru a ne întreba dacă remodelarea competiției din interiorul claselor în rândul femeilor nu ar putea fi cea mai puțin rea opțiune. Competiția în rândul femeilor poate fi la fel de fioroasă ca și cea din rândul bărbaților, însă cel puțin are meritul că este mai puțin probabil să recurgă la violență fizică. O soluție înțeleaptă pe termen lung ar fi aducerea în discuție supraproducția exagerată de “învățați nemulțumiți”. Între timp, conservatorii de vârstă mijlocie, uimiți de turnura pe care viața publică pare sa o ia către reguli nescrise, ierarhii complicate, ostracizare publică, hărțuire morală și bullying îmbrăcat în bunăvoință sunt atât o cauză a transformării sociale cât și un efect.

Competiția tipic feminină este din ce în ce mai prezentă în viața publică. Acest lucru schimbă atât condițiile materiale ale muncii, cât și structura și prioritățile “muncii” ca atare. Schimbă relațiile dintre sexe. Însă, aceasta nu este o conspirație malefică pe cât este un efect al factorilor sistemici, insensibili la flecăreala războiului cultural. Cu alte cuvinte: trebuie să ne obișnuim cu aceasta.

Mary Harrington, The Critic

Sursa foto: Photo by Kinga Cichewicz on Unsplash