Te-ai aștepta ca politica instituțiilor să se intensifice atunci când pozițiile vacante bune sunt puține. Dar când unii răspund la această lipsă luptând mai atroce pentru resursele existente, alții își doresc să adâncească diferențele. Uitându-ne la locul de naștere a supraproducției de elite, ne dăm seama că ceva contrariant se întâmplă.
Numărul mare de personal administrativ (“administrative bloat”) a fost remarcat în învățământul universitar de ceva timp. Potrivit unui studiu din 2014, numărul persoanelor care predau raportat la persoanele cu rol administrativ era de aproximativ 40% în majoritatea universităților din SUA între 1990-2012. În prezent, raportul este de 2,5 membri cu rol didactic pe o persoană cu rol administrativ.
Și mai puțin remarcat este raportul pe sexe a numărului crescând de personal administrativ. Un raport recent despre diversitate și incluziune al Universității din California arată că femeile formează mai mult de 70% din personalul non-academic din sistemul sanitar, servicii terapeutice și de sănătate, asistență medicală, comunicare și servicii și majoritatea rolurilor administrative. Cu alte cuvinte, dacă bărbații sunt suprareprezentați în mediul academic de vârf, ecosistemul de sprijin non-academic este populat aproape în totalitate de femei.
Acest sistem de sprijin are o relație de simbioză cu activismul studențesc, care în cursul vieții mele și-a mutat interesul de pe condițiile materiale spre ceva care seamănă cu reglementarea birocratică a identității personale și a interacțiunilor interpersonale, de ambele părți ale Atlanticului.
O privire aruncată asupra protestelor studențești din anul 2015, în 51 de campusuri, arată cele mai comune cereri – având în vedere diversitatea corpului studențesc – au fost centrele culturale și de “diversity training” (programe create pentru a facilita interacțiunea pozitivă între grupuri diferite, reducerea discriminării și prejudiciilor – n.t.). Acest tip de focalizări cer personal adițional din ce în ce mai mare, însărcinat cu o managementul identităților, sprijinul sau disciplinarea anumitor tipuri de relații (de exemplu, educația “consimțământului”), roluri în care predomină femeile.
În practică, după modelul adoptat în universități, un produs secundar al activismului studențesc este ceva asemănător schemei “slujbelor pentru fete”, în care un corp studențesc predominant feminin antrenează cererea pentru mai multe roluri în pozițiile administrative non-academice, care creează, în schimb, un mediu adaptat femeilor și așa mai departe. După faimoasa declarație făcută în cartea “Afghanistan Papers” despre o anumită campanie militară – “self licking ice cream cone” -, unele instituții oferă puține beneficii și există doar pentru a-și perpetua existența.
Tinerele studente care absolvă acest ecosistem au toate șansele ca să transporte aceste lucruri în viața profesională. Într-adevăr, potrivit America’s Bureau of Labor Statistics, poziția de HR (a cărei angajați sunt femei în proporție de 71%, potrivit unui raport al acestei industrii) este una din ocupațiile care crește cel mai rapid din SUA.
În acest domeniu, subdisciplina care are cea mai mare rată de creștere este diversitatea și incluziunea. O listă din 2019 a celor mai influenți profesioniști în diversitate, publicată de Hive Learning, ne prezintă 13 bărbați și 63 de femei. O sarcină principală a profesioniștilor în diversitate este creșterea oportunităților de angajare pentru femei, și în special pentru femeile din domeniul diversității.
De exemplu, principalul mesaj transmis de majoritatea vorbitorilor la “Diversity in Maritime Lunch and Learn”, care a avut loc în septembrie 2021 la London International Shipping Week, a fost importanța vitală a creării de poziții în sectorul transporturilor pentru tinerele absolvente. O determinare aparent de neoprit se arată, care își dorește să doteze fiecare instituție publică majoră cu un “self licking ice cream cone”, similar cu cel prezent în universitățile americane de top.
“Și ce dacă?”, te-ai putea întreba. Ce contează dacă viitoarele elite vor fi preponderent feminine? Am putea dezbate dacă lupta internă a claselor va fi mai mult sau mai puțin plăcută dacă este dusă în tipare feminine sau masculine. Însă, mai imprevizibilă poate fi întrebarea dacă o proporție crescânde de elite feminine va afecta relația dintre sexe.
Nu sugerez că bărbații sunt niște bădărani universali care nu pot suferi ca femeile să aibă succes. Însă, întorcându-ne pentru un moment la facultățile din SUA, este izbitor faptul că singurele slujbe non-academice pe care Universitatea din California le enumera în raportul de diversitate ca fiind ocupate de bărbați în proporție de 70% sunt muncitori, mentenanță și securitate , adică slujbe ale clasei muncitoare. Același lucru este valabil și la UCLA, unde slujbele de mentenanță au de trei ori mai mulți bărbați decât femei, cele de securitate de cinci ori mai mulți, în timp ce numărul femeilor în sănătate sau roluri administrative îl depășesc pe cel al bărbaților de trei ori.
Bineînțeles, o mulțime de alte industrii sunt dominate de bărbați. Însă, potrivit unui studiu Pew din 2016, totalitatea slujbelor de muncă fizică s-a diminuat cu o treime din 1990 până în prezent, în timp ce numărul slujbelor bazate pe cunoștințe și abilități s-a dublat. Astfel, oportunitățile de angajare care se potrivesc atât femeilor, cât și bărbaților calificați sunt în creștere, în timp ce slujbele făcute în mod normal de bărbații care aparțin grupurilor neelitiste se împuținează.
Mary Harrington, The Critic
Sursa foto: Photo by Priscilla Du Preez on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează