Naționalismul creștin și ortodoxia rusă

“Biserica Ortodoxă [Rusă] vine la pachet cu Putin și statul, chiar dacă baza puterii prezidențiale moderne este seculară. În sistemul lui Putin, Rusia este divină (svyataya sau sfântă). Președintele nu este nici divin, nici sfânt. Emfaza Rusiei svyataya reînvie o altă tradiție ortodoxă și țaristă veche, unde Rusia se referă la ceva mai amplu decât Federația Rusă și oamenii din interiorul graniței acesteia, cuprinzând întreaga comunitate ortodoxă rusă.

Înainte de Revoluția Bolșevică, locuitorii Imperiului care erau botezați ca ortodocși erau văzuți ca pravoslavnyi și erau implicit ruși (russkiy), indiferent de locul unde trăiau sau originea etnică. Nobili tătari, aristocrați baltici, prinți și prințese georgiene și supușii acestora, toți deveneau pravoslavnyi la convertire. Religia și limba au devenit markerul identitar principal al rușilor, chiar dacă individul nu își rusifica numele.  Identitatea pravoslavnyi  era o dovadă supremă de loialitate față de țar și față de Rusia.

Această idee a fost suprinsă în iulie 2014, de corespondentul New York Times la Moscova, Neil MacFarquhar, care a intervievat un credincios rus, participant la un pelerinaj la mănăstirea ctitorită de cel mai important sfânt al Rusiei, Serghie de Radonej, la comemorarea a 700 de ani de la nașterea sfântului. Pelerinul i-a spus lui MacFarquhar: <<Toți suntem un popor, toți suntem parte din Sfânta Rusie… fiecare persoană, indiferent unde trăiește, dacă este rus în spirit, trebuie apărat de acest președinte, de țară, deoarece este o parte indivizibilă a națiunii.>>.

Putin și patriarhul ortodox rus au subliniat de nenumărate ori ideea unei Rusii svyataya în discursurile despre anexarea Crimeii. De exemplu, într-un discurs din 18 martie 2014, la Kremlin, Putin a declarat că Crimeea este un teritoriu plin de locuri sfinte pentru Rusia. Acestea ar include “simboluri ale gloriei militare ruse și curaj nemaiîntâlnit”, locul botezului cneazului svyatoy Vladimir, marele prinț sfânt al Kievului, care și-a însușit creștinismul în numele întregii Rusii în 998.”

Deducem că botezul în Biserica Ortodoxa Rusă te face rus, contar ideii propovaduite de Pavel i

în Galateni 3:27-28, unde între cei botezați pentru Hristos nu mai este nici iudeu, nici grec, rob sau slobod, bărbat sau femeie, ci toți sunt una în Hristos.

Biserica Ortodoxă, cu toate variațiunile ei regionale, constituie – conform crezului pe care îl propovăduiește – o biserică catholicus, adică universală. Însă ortodoxia rusă pare sa fie în afara acestei universalități. Cum poate o biserică să fie cu adevărat ortodoxă dacă susține că o anumită națiune este divină?

A uni biserica și statul este țelul integraliștilor și este un lucru greșit. Substituie Evanghelia cu legea și Împărăția lui Dumnezeu cu cea a omului. Însă, cel puțin statul este guvernat de biserică, oricât de rău ar fi lucrul acesta. Guvernarea este strunită de o lege morală superioară. 

Însă naționalismul creștin al Bisericii Ortodoxe Ruse este mai rău. Biserica divinizeaza statul, așa că orice ar face acesta este “sfânt”. Religia oferă sprijin supranatural stării actuale a lucrurilor, la fel cum fac religiile păgâne. Astfel, orice ar face statul – invadează Ucraina, trage în civili, își exploatează cetățenii – este justificat deoarece biserica oferă statului o aură de sanctitate.  Astfel, biserica este complice în manipularea cetățenilor, făcându-i să accepte tirania liderului lor.

Cred că patriotismul este o virtute. Trebuie să ne iubim țara și să ne rugăm pentru prosperitatea ei. Însă nu trebuie să ne transformăm țara într-un idol. Am auzit că, deși rușii oferă sprijin Bisericii Ortodoxe, foarte puțini sunt cei care o frecventează.

Ucrainienii, pe de altă parte, au o altă abordare a Ortodoxiei și sunt creștini devotați, practicanți. “Cu excepția Poloniei”, spune George Weigel, “Ucraina este cea mai religioasă țară din Europa”.

Gene Veith, Patheos

Sursa foto: Photo by Mitya Ivanov on Unsplash