În 27 Martie 1525, Wolfgang Reissenbusch slujea ca profesor în mănăstirea Sfântul Antonie. Asta înseamnă că domnul Reissenbusch a jurat că va trăi o viață de celibat – asta până când Reforma i-a dat o nouă perspectivă, o altă justificare pentru căsătorie. Ce ar trebui să facă? Să îi scrie înflăcăratului burlac Martin Luther, bineînțeles.
Luther i-a răspuns:
„Se spune că este nevoie ca un bărbat să fie curajos ca să se aventureze să își ia o soție. Așadar, ai nevoie mai presus de orice să fii stimulat, mustrat, îndemnat, instigat și încurajat. De ce ar trebui să întârziați, dragul și reverendul meu domn, și să continuați să cântăriți problema în mintea dumneavoastră? E nevoie, ar trebui și se va întâmpla în orice caz. Nu vă mai gândiți la asta și treceți la treabă cu bucurie. Trupul tău o cere. Dumnezeu o dorește și vă conduce la ea.” (Luther: scrisorile unui consilier spiritual, n.tr.).
O lună mai târziu, pe 26 aprilie, Reissenbusch s-a căsătorit cu Anna Herzog, fiica unui croitor văduv și sărac. La mai puțin de două luni după aceea, pe 13 iunie, Martin Luther și-a urmat propriul sfat și s-a căsătorit cu Katharina von Bora. Sfatul a fost de folos atât pentru Reissenbusch, cât și pentru Luther însuși, și ar putea fi de folos și burlacilor indeciși de astăzi. Mă rog ca acest sfat să fie un mic imbold care să îi facă pe unii dintre voi, cei care ar trebui să se căsătorească, să renunțe pentru totdeauna să mai aștepte.
Treci la treabă cu bucurie
Bărbați singuri, băncile se umplu cu femei evlavioase care trec de 20, 30 de ani și ajung la 40 de ani fără să fie căsătorite. Multe dintre ele sunt pietre prețioase – ca Abigail, Rut, Priscila și Maria. Le-ar plăcea să administreze o gospodărie, să aibă câți copii le dă Domnul, să se alăture unui om al lui Dumnezeu în misiunea sa, dar, din păcate, nu pot face asta de unele singure. Unele ar fi căsătorite dacă nu ar exista imaturitatea, frica sau egoismul unora dintre bărbați.
Fraților, nu intenționez să vă atac. Lumea se bucură prea mult să facă asta în ultima vreme. Dar să fim sinceri: ce fac unii dintre voi? Trageți de timp, întârziați, trivializați, amânați, vă distrați, vă culcați noaptea târziu, mâncați fast-food, ieșiți cu băieții.
Întotdeauna cavaleri de onoare, dar niciodată miri. Ca niște nave în port – poate analizează prea mult, poate sunt leneși, poate păcătoși. Scuzele sunt multe, dar doar unele dintre ele sunt cu adevărat valide. Pentru unii, maturitatea pare un scop de neatins. Așa că te mulțumești, te retragi și rămâi pe lângă. Eu vreau ceva mai bun pentru tine.
Sfatul lui Luther este să fii îndrăzneț, să nu te mai gândești doar la asta, să cunoști voia lui Dumnezeu pentru tine și să te apuci cu bucurie să o cauți.
Fii curajos
Se spune că este nevoie ca un bărbat să fie curajos ca să se aventureze să își ia o soție. Așadar, ai nevoie mai presus de orice să fii stimulat, mustrat, îndemnat, instigat și încurajat.
Am petrecut doar câteva ore în persoană la o conferință cu cea care acum este soția mea, înainte de a cheltui puținii bani pe care îi aveam pe un bilet către o țară pe care nu o puteam indica pe hartă. M-am așezat pe un scaun mic pentru o călătorie de 13 ore cu avionul spre Orientul Mijlociu pentru a mă întâlni cu ea și cu poporul ei pe câmpul de misiune.
„Frate, ești pe cale să zbori la capătul celălalt al globului pentru a te întâlni cu o fată pe care tocmai ai cunoscut-o ca să fii luat la întrebări de ea și de întreaga ei comunitate?” Un prieten a fost uimit de poveste. Acest lucru nu era deloc tipic mie – până când a devenit.
Ce mi-a dat încredere?
Ea. O cunoșteam suficient de bine încât să știu că, dacă m-aș căsători, aș face-o cu o femeie ca ea. În această femeie ardea focul Evangheliei. Era în misiune. Am văzut femei pe care le mentora strălucind în prezența ei. Orice bărbat care îndrăznește să urmărească o femeie ca ea ar face bine să fie în slujba Domnului. Nu eram sigur dacă eu eram acel bărbat, dar eram dispus să stau într-un avion pentru a afla.
Comunitatea. Prietenii mei nu puteau fi de acord asupra multor lucruri. Dar, în mod surprinzător, toți au fost de acord cu faptul că ar trebui să o cunosc pe această femeie. Inițial am încercat să mă eschivez – totul era nepractic, era o pierdere de timp. Dar toți au fost de acord, cu o încredere ciudată, că ar trebui să-L las pe Dumnezeu să decidă.
Încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu a trebuit să-mi pun prea multe întrebări. Dumnezeu mi-a zis prin Cuvântul Său că o soție care se teme de El este o coroană, un ajutor, un dar, un crin, o glorie, o femeie demnă de laudă. N-a fost nevoie să citesc în stele ca să înțeleg voia Domnului. El m-a învățat ce să caut. Dacă El avea o astfel de soție pentru mine, eram alesul aleșilor. Bărbaților, este nevoie ca un bărbat să fie curajos ca să se aventureze să își ia o soție. Veți avea nevoie de o femeie bună pe care să o curtați, de bărbați apropiați și de Scriptură, ca să vă încurajeze, să vă mustre, să vă îndrume și să vă încurajeze să vă părăsiți tatăl și mama și să vă alipiți de o soție.
Dumnezeu o vrea, corpul o dorește
Căsătoria este următoarea destinație clar stabilită de Dumnezeu, către care trebuie să se îndrepte majoritatea bărbaților singuri. Pavel face din căsătorie și paternitate o astfel de normalitate pentru bărbați încât presupune că majoritatea bătrânilor (acele exemple principale de masculinitate evlavioasă în Biserică) vor fi căsătoriți și vor fi tați.
Într-adevăr, unii vor avea darul din 1 Corinteni 7, vor fi ceea ce Isus numește „fameni pentru Împărăţia cerurilor” (Matei 19:12), dar acest lucru este relativ rar. Luther îi scrie, așadar, lui Reissenbusch, definind căsătoria ca ceva implicit: „Acum, castitatea nu este în puterea noastră, la fel de puțin ca și celelalte minuni și haruri ale lui Dumnezeu. Dar toți suntem făcuți pentru căsătorie, după cum arată trupurile noastre și după cum afirmă Scripturile în Geneza 2: «Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.»” Luther: scrisorile unui consilier spiritual, n.tr.).
Natura ne învață destul de bine această lecție: trupurile noastre masculine doresc căsătoria. Luther știa ce înseamnă să fii „îmbrăcat în tinerețe fierbinte”, cum o numește Augustin. „Prin urmare”, continuă Luther, „oricine vrea să trăiască singur întreprinde o sarcină imposibilă și își asumă să meargă împotriva Cuvântului lui Dumnezeu și a naturii pe care Dumnezeu a dat-o și pe care o deține în el. Rezultatul este pe măsura încercării; astfel de persoane se delectează în curvie și în tot felul de necurății ale cărnii până când se îneacă în propriile vicii și sunt împinse la disperare”.
Nenumărați bărbați, neserioși cu privire la căsătorie, se afundă în pornografie și, drept urmare, ajung la disperare. Cu toate acestea, aceiași bărbați nu reușesc să facă legătura vitală între puritate și cerere în căsătorie. Desigur, căsătoria nu este singura armă capabilă să lupte împotriva poftelor, dar căsătoria este, fără îndoială, o armă sfântă pentru cei care ard de pasiune (1 Corinteni 7:9).
Chiar și cei care au victorie o obțin cu dificultate. Ai blocat site-uri web – bine. Ești responsabil și îți reînnoiești mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu – minunat. Postești? Frumos. Dar permite-mi să te întreb, de asemenea, ce pași ai făcut spre căsătorie?
În nouă din zece cazuri, cei care sunt serioși în lupta împotriva poftei, dar care nu se preocupă de căsătorie, nu sunt atât de serioși în privința poftei pe cât ar trebui să fie. Sunt nedumerit de atât de mulți care își imaginează că vor câștiga războiul împotriva dorințelor lor cu un post fără sfârșit. Ei stau și se uită la fructul pomului despre care Dumnezeu a spus: „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit” și își spun: nu, nu, nu! Bun! Cu toate acestea, ei sunt născuți să mănânce fructe. Dorința lor neîncetată strigă că nu au darul celibatului. Și, totuși, ei se află la câțiva pași distanță de acel legământ binecuvântat care schimbă nu, nu, nu în da, da, da!
Tot Luther spune: „Să nu încercăm să zburăm mai sus și să fim mai buni decât Avraam, David, Isaia, Petru … și toți patriarhii, profeții și apostolii, precum și mulți sfinți martiri și episcopi, toți știind că au fost creați de Dumnezeu ca oameni, nu le-a fost rușine să fie și să fie considerați oameni, s-au comportat în consecință și nu au rămas singuri. Oricine se rușinează de căsătorie se rușinează și de a fi bărbat sau de a fi considerat bărbat, sau altfel crede că se poate face mai bun decât l-a făcut Dumnezeu.”
Bărbaților, nu încercați să deveniți mai buni decât v-a făcut Dumnezeu. Lupta este deja destul de grea; nu duceți bătălii fără ajutor. Spuneți nu pornografiei, nu soției.
Mergi și ia fata
Fraților, în ceea ce privește căutarea unei soții, unii dintre voi „învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului” (2 Timotei 3:7). Ați mai auzit îndemnuri ca acesta, dar nimic nu s-a schimbat. Dar nu mai lăsa lucrurile așa. Fă pasul următor. Pentru unii, înseamnă să devină și mai serioși în ceea ce privește lupta de a ucide pofta. Pentru alții, înseamnă să își ia o slujbă. Pentru alții, înseamnă să se roage și să postească pentru o soție. Pentru alții, înseamnă să nu se mai gândească doar la asta și să meargă să vorbească cu fata aceea de la biserică. Pentru alții, înseamnă să-i ceară în sfârșit tatălui fetei de la biserică binecuvântarea de a se căsători cu fiica lui.
Fraților, deschideți-vă ochii în fața splendorii căsătoriei. Recunoașteți frumusețea unei soții. Nu doar vă gândiți la ea, ci faceți pași înspre ea cu bucurie.
Un articol scris de Greg Morse pentru Desiring God.
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează