Eram chiar în mijlocul unui lucru la serviciu când mi-a sunat telefonul. Era soția mea. L-am lăsat să intre în căsuța vocală, dar imediat a sunat din nou. Asta însemna că era o urgență. Mă așteptam să aud o voce frenetică atunci când am răspuns – poate că i se întâmplase ceva fiului nostru de un an. În schimb, ea părea calmă, dar îngrijorată. „Ce se întâmplă?”, am întrebat-o. Ea a răspuns imediat: „Sunt însărcinată”. Răspunsul meu? „La naiba”. Da, așa am răspuns la vestea că voi fi tată a doua oară. Nu pot să retrag asta. Mă gândeam oare la toată bucuria pe care acel copil o va aduce în viața noastră? Nu. Mă gândeam la stres, la povara financiară, la lipsa de somn, la vizitele la spital, la povara financiară, la responsabilitate, la povara financiară și, de asemenea, la povara financiară. Dacă stau să mă gândesc bine, cred că am avut același răspuns și prima dată când soția mea a fost însărcinată.
Dacă ești ca mine, știi că nu există niciodată un moment perfect pentru a avea copii. Niciodată nu poți fi pe deplin pregătit pentru asta. Este una dintre experiențele în care trebuie să te arunci cu curaj și credință. Și sunt o mulțime de alte experiențe de acest fel. Încercăm să ne pregătim copiii cât putem de bine, dar, pentru unele lucruri, experiența practică este cel mai bun profesor. Iată 5 lucruri pentru care copiii tăi nu vor fi niciodată pregătiți, dar pe care trebuie să le facă:
- Să-și asume responsabilitatea.
Îi putem antrena pe copii să fie disciplinați, dar ei nu vor ști niciodată ce înseamnă să fie responsabili până când nu li se dă ceva pentru care să fie respnsabili. Poți începe cu lucruri mici și adecvate vârstei, dar, pe măsură ce copiii cresc, trebuie să li se dea din ce în ce mai multă responsabilitate. Nu uita că vor da greș. Face parte din procesul de învățare. Ei au nevoie de experiență practică și de pregătire, nu de presiunea unor așteptări nerealiste.
- Să vorbească în public.
Primul meu moment de vorbit în public a fost un eșec total. Profesorul chiar mi-a spus că a fost dezamăgit de mine în timp ce eu stăteam umilit în fața clasei. Pur și simplu nu știi niciodată cum vei reacționa la a fi în fața oamenilor până când nu o faci pentru prima dată. Atunci te poți pregăti și te poți îmbunătăți. Copiii care își fac un obicei din a vorbi în public își îmbunătățesc abilitățile de comunicare, învățând cum să rețină atenția unei mulțimi. Nu pot învăța asta dintr-o carte, o prelegere sau un curs. Ei trebuie pur și simplu să o facă.
- Să rezolve conflicte relaționale.
Acest lucru este dificil pentru toată lumea – ei bine, aproape toată lumea, deși oamenii cărora li se pare ușor probabil că nu sunt atât de buni la asta pe cât cred. A avea curajul și abilitatea de a lucra la conflictele relaționale este ceva ce se lucrează, ca un mușchi. Asta atât timp cât lucrezi pentru reconciliere și nu doar încerci să câștigi. Cu cât se lucrează mai mult cu sinceritate și smerenie, cu atât mai ușor o persoană va deveni mai bună în acest sens în timp. Așa că începe de mici cu copiii tăi. Mergi alături de ei în acest sens, dar nu o face pentru ei.
- Să se confrunte cu o figură de autoritate.
Rezolvarea unui conflict relațional cu un coleg este un lucru. Dar, la un moment dat, copilul tău va fi tratat prost sau nedrept de către un profesor, un antrenor sau un șef. Copiii tăi vor trebui să învețe cum să își susțină cauza și să susțină ceea ce este corect. Poți încerca să îi pregătești, dar prima dată când vor încerca să aibă această conversație s-ar putea să fie un dezastru, și asta este în regulă. Mai mult ca sigur, vor avea un plan de joc, dar figura de autoritate va spune ceva la care nu se așteptau și nu vor ști cum să răspundă. Mai târziu, le va veni în minte răspunsul perfect. Din nou, acesta este modul în care învață – prin experiență practică. Așa că lasă-i să ducă aceste bătălii.
- Să țină piept încercărilor.
Chiar dacă îi spusesem unui prieten că nu cred că tatăl meu va mai trăi mai mult de 10 ani, am fost complet nepregătit în ziua în care a murit. Am fost la fel de nepregătit și pentru ziua în care mi-am pierdut locul de muncă cu un copil de un an și un bebeluș pe drum. Provocări, eșecuri, obstacole, tragedii, inima frântă – viața este plină de ele. Cele mai multe dintre ele te iau prin surprindere ca un val care te rostogolește pe fundul oceanului. Copiii noștri nu pot evita încercările și nici nu-i putem proteja de toată durerea, dar nici nu ar trebui să o facem. Iacov 1:2-4 spune: „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie atunci când vă confruntaţi cu felurite încercări, căci ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi ducă la desăvârşire lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără să vă lipsească nimic.” Înfruntarea încercărilor aduce forță. Oricât de dificil ar fi să ne privim copiii cum se luptă, ei vor trebui să facă acest lucru, iar noi trebuie să-i lăsăm să o facă.
Un text de BJ Foster pentru All Pro Dad
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter