„Intrusul”- meditație din Geneza 16 și Neemia 5

În primul rând, să reținem afirmația Agarei, din Geneza 16:13: „Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: ‘Tu ești Dumnezeu care mă vede.’” Agar descoperă, cu surprindere, că, deși se află în pustie, nu este singură! „Cineva” o urmărise și o găsise chiar și acolo! (vezi v. 7). Este „Intrusul” care apare în viețile noastre în cele mai importante momente. Deși până atunci nu conștientizasem prezența Sa, El pare să cunoască bine tot ceea ce se întâmplă acolo și pare foarte interesat de toate amănuntele, dar și de drumul pe care dorim să o apucăm mai departe. Uneori, apariția și cuvintele Lui ne bucură și ne liniștesc, iar altă dată ne înspăimântă. Aceasta nu a fost doar experiența Agarei, dar și a lui Cain, a lui Ilie, a lui Belșațar, a apostolului Pavel și, bineînțeles, a lui Adam. Nimeni însă nu o exprimă mai frumos decât Împăratul David în Psalmul 139: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu și când mă culc și cunoști toate căile mele” (v. 1-3). Este ceva uluitor în acest adevăr, atunci când înțelegem Cine este El și cine suntem noi.

În al doilea rând, să notăm și afirmația lui Neemia din Neemia 5:15: „Eu n-am făcut așa din frică de Dumnezeu.” Contextul de aici este unul trist. O parte dintre iudei au profitat de sărăcia fraților lor iudei și „le-au împrumutat cu camătă” (v. 7). În felul acesta, au ajuns să îi exploateze punând mâna pe casele, ogoarele și viile lor. Evident, cu autoritatea care îi este încredințată, Neemia ia măsuri pentru îndreptarea situației. Neemia are autoritatea să ia măsuri energice, datorită faptului că, în privința aceasta, conduita sa fusese exemplară. El nu doar că nu și-a exploatat frații, dar nu a încasat nici veniturile care i se cuveneau. Ba mai mult, a jertfit din bunurile sale pentru înaintarea proiectului de reparare a zidurilor.

Este foarte important să identificăm motivația pentru care Neemia a acționat în felul acesta. Cei din vremea sa exploatau poporul și așa procedaseră și cei dinaintea lui. De ce a acționat Neemia diferit? Finalul v. 15 oferă răspunsul: „Eu n-am făcut așa din frică de Dumnezeu” (v. 15). Deși nevăzut, Neemia știa ceea ce, în urmă cu multe secole, aflase și Agar: „Tu ești Dumnezeu care mă vede.” În cartea care îi poartă numele, Neemia repetă mereu o formulare: „Mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine” (Neemia 2:8). Deși nevăzută, mâna atotputernică a lui Dumnezeu era acolo, iar această realitate nevăzută modela deciziile și acțiunile sale.

Lucrurile nu s-au schimbat de atunci. Această mână rămâne prezentă cu noi, iar acum privim la ea străpunsă. Ce paradox slăvit! Mână atotputernică, dar străpunsă cu piroane, pe o cruce. Fiecare om va ajunge să vadă această mână. Pentru desăvârșirea mântuirii sau a judecății.