Înălțimi amețitoare – devoțional din Efeseni 1

Am ajuns, în cadrul programului alcătuit de Robert Murray M Cheyne, la epistola apostolului Pavel către Efeseni, capitolul 1. Este cu adevărat o epistolă maiestuoasă, glorioasă, în care apostolul Pavel, inspirat de Duhul, ne poartă pe cele mai înalte piscuri ale teologiei creștine. În alte epistole pauline selectarea temelor teologice abordate era determinată de situațiile concrete, chiar presante, cu care se lupta biserica locală. Lucrurile sunt diferite în Efeseni. Aici, temele teologice abordate nu au de-a face cu probleme actuale, stringente. Dimpotrivă, temele abordate au de-a face cu lucruri care au început în veșnicia trecută, străpung timpul și vor continua netulburate în veșnicia viitoare. De pildă, v. 4 vorbește despre faptul că „Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii”, pentru ca finalul capitolului 5 să arunce un pod peste timp și să pomenească momentul escatologic în care, la finalul veacurilor, biserica va fi acea mireasă desăvârșită a lui Hristos. În timp ce citești această epistolă și, în mod deosebit capitolul de azi, lasă-te purtat pe aceste înălțimi duhovnicești uimitoare.

Privind mai îndeaproape la primul capitol, vom face câteva observații:

În primul rând, chiar de la început, remarcăm descrierea destinatarilor. Din punct de vedere geografic, aceștia sunt așezați „în Efes”, dar, în același timp, ei sunt așezați „în Hristos Isus.” Ei aparțin unei cetăți pământești, dar, în mod suprem, aparțin cetății cerești, Împărăției lui Dumnezeu. După cum va arăta întreaga epistolă către Efeseni, dar și întreaga Scriptură, trebuie să veghem ca în viața noastră să primeze ce de-a doua dimensiune. „Așezarea noastră în Hristos” trebuie să fie cea care modelează gândirea, valorile și acțiunile. Inevitabil, vom fi întotdeauna parte a unei cetăți pământești, dar inima noastră va bate pentru Împărăția lui Dumnezeu.

În al doilea rând, strâns legat de ce spuneam mai sus, toate binecuvântările glorioase pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi sunt disponibile doar „în Hristos.” Să privim la câteva versete:

-v. 3 vorbește despre Dumnezeu „care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, ÎN HRISTOS”;

-v. 4: „ÎN EL (adică în Hristos), Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii”;

-v. 5: „Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați PRIN ISUS HRISTOS, după buna plăcere a voii Sale”;

-v. 6: „lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat ÎN PREAIUBITUL LUI (adică în Hristos)”;

-v. 7: „ÎN EL avem răscumpărarea (…)”;

-v. 11: „ÎN EL am fost făcuți și moștenitori (…)”.

Exemplele abundă, iar spațiul restrâns al devoționalului ne împiedică să le cităm pe toate, dar să reținem ideea de bază: Dumnezeu are pregătite pentru noi binecuvântări nemaipomenite, dar acestea sunt disponibile doar prin Hristos. Nu există nicio altă cale sau alternativă.

În al treilea rând, merită să privim cu atenție la rugăciunea apostolului Pavel pentru efeseni, cuprinsă în ultima parte a capitolului. Mai întâi, el mulțumește pentru credința și dragostea lor, pentru progresul lor spiritual. Acestea sunt roadele pe care apostolul le cultiva în credincioși, iar apariția lor îi umplea inima de mulțumire (vezi v. 15). Mai apoi să observăm ceea ce apostolul Pavel cere pentru ei, în rugăciunile lui. El nu cere o putere suplimentară, minuni sau lucruri pe care aceștia nu le avuseseră până atunci. Cere doar ca Dumnezeu „să le dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui și să le lumineze ochii inimii, ca să priceapă (…)” (vezi v. 17-18). Apostolul Pavel nu cere lucruri noi, lucruri de care credincioșii din Efes fuseseră privați până atunci, ci cere doar ca Dumnezeu să le deschidă ochii să vadă bogățiile care deja erau la dispoziția lor.

Nu, nu era vorba despre strategii, experiențe și tot felul de secrete ale succesului, ci despre „CUNOAȘTEREA LUI.” După cum spunea și D. A. Carson în introducerea cărții „Chemare la reformare spirituală”, aceasta și nu alta este nevoia cea mai urgentă a bisericii de azi.